Considerand drept corect si fundamentat stiintific punctul de vedere "traditional" cu privire la obiectul criminologiei, trebuie sa aratam ca acumularea treptata de cunostinte, pe masura dezvoltarii stiintifice, impune necesitatea unei permanente reconsiderari a continutului si limitelor acestuia.
Totodata este necesar ca tratarea acestei probleme sa fie facuta in mod echilibrat si judicios astfel incat obiectul de studiu al criminologiei - care ii confera identitatea si ii stabileste locul in sistemul stiintelor - sa nu fie extrapolat la alte domenii de cercetare, dar nici restrans nejustificat.
Avand in vedere importantele acumulari stiintifice care au avut loc in domeniul criminologiei, precum si problematica majora analizata de pe pozitiile teoretice ale acestei discipline, consideram ca obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca fenomen social, infractiunea, infractorul, victima si reactia sociala impotriva criminalitatii.
1.2.1. Criminalitatea ca fenomen social
Imbratisand opinia ca obiectul sintetic al criminologiei il reprezinta criminalitatea ca fenomen social, consideram ca, pentru a transforma aceasta notiune intr-un concept operational care sa permita explicarea fenomenului studiat, este necesara adoptarea unui model sistemic de analiza. Astfel, ca orice fenomen social, criminalitatea reprezinta un sistem cu proprietati si functii proprii, distincte calitativ de cele ale elementelor componente. Prin aceasta, modelul nostru de analiza evita considerarea criminalitatii ca o totalitate a infractiunilor savarsite pe un anumit teritoriu, intr-o perioada de timp data, pozitie care subliniaza doar latura cantitativa a fenomenului studiat.
Analiza opereaza, de asemenea, o distinctie intre criminalitatea reala, aparenta si legala.
Criminalitatea reala este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale savarsite pe un anumit teritoriu, intr-o perioada de timp determinata.
Criminalitatea aparenta cuprinde totalitatea infractiunilor semnalate sistemului justitiei penale si inregistrate ca atare.
Criminalitatea legala reprezinta totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronuntat hotarari de condamnare ramase definitive.
Diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta este denumita cifra neagra a criminalitatii si reprezinta faptele antisociale care, din diverse motive, raman necunoscute organelor din sistemul justitiei penale. Obiectul criminologiei are in vedere criminalitatea reala, cercetarea stiintifica incercand sa surprinda dimensiunile adevarate ale acestui fenomen.
1.2.2. Infractiunea
Ca element component al sistemului, infractiunea reprezinta manifestarea particulara a fenomenului infractional, avand identitate, particularitati si functii proprii.
Consideram ca includerea faptelor antisociale in obiectul de studiu al criminologiei trebuie sa aiba la baza criteriul normei penale. Extinderea obiectului prin includerea fenomenului mai larg al deviantei determina dificultati metodologice si conceptuale precum si o nedorita interferenta cu alte discipline, cum ar fi sociologia si psihologia sociala.
In dreptul penal romanesc, conceptul de infractiune nu este formal, redus la o simpla eticheta pe care societatea o aplica unor indivizi sau grupuri sociale defavorizate. Consacrat in cuprinsul unei norme juridice (art. 17 C.pen.) acest concept reflecta aspectul material, uman, moral si juridic al continutului infractiunii, evidentiind factorii de conditionare si determinare sociala ai dreptului penal, fundamentul ontologic al acestuia .
Avand rolul instrumentului de cunoastere stiintifica a fenomenului infractional, a proceselor dinamice care au un impact semnificativ asupra acestui fenomen, criminologia isi aduce contributia la procesul de perfectionare a reglementarii juridice, la realizarea unei mai bune concordante intre legea penala si realitatea sociala pe care o protejeaza
Asupra acestei probleme ne vom opri, pe larg, in Cap. IV.
16th Criminological Research Conference, Strasbourg, 26-29 Nov. 1984.
Ph.Robert, Les comptes du crime, Paris, Ed. Le Sycomore, 1985, p.5; M.Killias, op.cit., p.81-98; etc.
Problematica reactiei sociale face obiectul Partii a-III-a a cursului.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
