Cererea reconvențională

Cererea reconventionala

In procesul civil, paratul nu adopta intotdeauna o pozitie defensiva, de aparare, ci poate avea si o atitudine agresiva, ridicand pretentii proprii impotriva reclamantului. Legea reglementeaza aceasta posibilitate prin art. 119 alin. 1 C. proc. civ., aratandu-se ca daca paratul are pretentii in legatura cu cererea sau cu mijloacele de aparare ale reclamantului, el poate sa faca cerere reconventionala^1 . Asa de exemplu, in timp ce reclamantul solicita ca prin condamnarea paratului, ce spera sa obtina, sa-l determine pe acesta sa-si execute obligatiile dintr-un contract, paratul solicita anularea sau rezolutiunea contractului respectiv.

In aceste cazuri, in care paratul are si el la randul lui pretentii impotriva reclamantului, poate sa faca o cerere reconventionala^2 . In lipsa acestei cereri, instanta nu poate obliga pe reclamant la efectuarea prestatiilor ce le are fata de parat, chiar daca ele exista si au fost dovedite^3 .

Prin introducerea unei cereri reconventionale se poate urmari^4 :

a) neutralizarea obligatiei pe care reclamantul a formulat-o impotriva paratului, de exemplu, in cazul in care reclamantul cere executarea unui contract incheiat cu paratul, acesta din urma solicita anularea, rezolutiunea, rezilierea contractului respectiv;

b) atenuarea obligatiei paratului fata de reclamant^5 , cum ar fi, cererea paratului-debitor, care, pretinzandu-se si el creditor al reclamantului, exige in contra acestuia lichidarea creantei sale (prin ipoteza, paratul nu ar putea opune, pe cale de simpla aparare, compensatia legala, deoarece creanta sa nu este inca lichida). Pe calea cererii reconventionale nu poate fi opusa compensatia legala, inclusiv din motivul ca aceasta poate fi obtinuta pe cale de simpla aparare in proces^6 .

Reamintim in acest sens ca, compensatia este modul de realizare a creantei creditorului care consta in stingerea a doua obligatii reciproce pana la concurenta celei mai mici dintre ele. Daca obligatiile nu sunt egale ca valoare, datoriile se vor stinge pana la concurenta celei mi mici dintre ele: A datoreaza lui B 5000 RON, iar B datoreaza lui A 3000 RON. Prin operarea compensatiei, B urmeaza a plati lui A numai 2.000 RON, caci pentru 3000 RON "a platit" cu creanta pe care, la randul sau, o avea impotriva lui A^7 .

Potrivit art. 1144 c. civ., "compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, SI CHIAR CAND DEBITORII NU AR STI NIMIC DE ACEASTA (subl. ns. - H. Sasu); cele doua datorii se sting reciproc in momentul cand ele se gasesc existand deodata si pana la concurenta cotitatilor lor respective".

Pornind de la aceasta definitie, s-a aratat ca pentru a opera o compensatie legala trebuie indeplinite urmatoarele conditii^8 :

(1) reciprocitatea obligatiilor. Aceasta inseamna ca ambele creante trebuie sa existe intre aceleasi persoane, care sa fie creditor si debitor, in acelasi timp, una fata de cealalta.

(2) creantele sa aiba ca obiect bunuri fungibile, adica bunuri care, in executarea unor obligatii, pot fi inlocuite unul cu altul, fara sa afecteze valabilitatea platii. Aceasta deoarece prin compensatie cei doi creditori reciproci trebuie sa fie in situatia in care ar fi fost daca s-ar fi efectuat plata. Intr-adevar, ei urmau a primi exact ce-si datorau unul fata de celalalt. Pentru a putea opera compensatia, trebuie sa isi datoreze bunuri fungibile, altfel s-ar schimba, fara vointa partilor, obiectul obligatiei;

(3) creantele ce urmeaza a se compensa sa fie certe^9 , adica existenta lor sa nu fie discutabila din punct de vedere juridic;

(4) creantele reciproce sa fie lichide, adica sa fie determinate cu exactitate in valoare lor;

(5) creantele reciproce sa fie exigibile, adica sa fi ajuns la scadenta. Daca una din obligatiile reciproce este afectata de un termen, nu poate opera compensatia, caci debitorul nu poate fi obligat sa plateasca inainte de termen, or compensatia este tot o plata.

In schimb, termenul de gratie nu impiedica compensatia, caci el reprezinta o favoare acordata de instanta debitorului pana la executarea silita a obligatiei. Daca in cest interval debitorul devine creditorul propriului sau creditor, ii va putea opune compensatia, adica "va plati" ^10 prin invocarea compensatiei.

DE RETINUT:

Daca sunt indeplinite aceste conditii, compensatia va opera de drept^11 .

Revenind la cererea reconventionala aratam ca pentru a obtine reducerea unei pretentii formulate de reclamant nu este totdeauna necesar a se face cerere reconventionala sau cerere separata, ci este suficient, ca ea sa fie invocata pe calea unei simple aparari de fond, in cadrul procesului^12 . Tot astfel, platile facute in executarea unui contract pot fi opuse pe cale de exceptie, fara a fi necesara formularea unei cereri reconventionale. S-a mai decis ca valoarea unor pretentii formulate de chirias trebuie stabilita si dedusa din chiria restanta, chiar si in lipsa unei cereri reconventionale, o atare cerere fiind necesara numai daca se tinde la obligarea proprietarului la plata unei eventuale diferente ce ar rezulta din scaderea chiriei restante din suma datorata chiriasului^13 . In aceeasi ordine de idei s-a statuat in practica judiciara ca, intr-o actiune prin care reclamantul pretinde sa i se restituie anumite bunuri, invocand dreptul sau de proprietate, paratul nu are nevoie sa faca cerere reconventionala pentru a opune reclamantului dreptul sau de proprietate asupra bunurilor in litigiu, drept dobandit prin schimb sau dare in plata^14 .