Drept comercial român

Notiunea dreptului comercial. Denumirea drept comercial sugereaza ideea ca dreptul comercial constituie un ansamblu de norme juridice, care reglementeaza comertul. Aceasta idee este in mare masura corecta Dar ,pentru a fi pe deplin inteleasa notiunea dreptului comercial este necesar sa precizam notiunea de comert.

Notiunea de comert este folosita in mai multe sensuri: etimologic, economic si juridic

In sens etimologic,expresia de comert provine din cuvantul latin commercium , care la randu-i reprezinta o juxtapunere a cuvintelor cum si merx, ceea ce inseamna ,,cu marfa" Deci , comertul ar consta in operatiuni cu marfuri.

In sens economic, comertul este definit ca o activitate al carei scop este schimbul si circulatia marfurilor de la producatori la consumatori.

In sens juridic, notiunea de comert are un continut mai larg decat cel al notiunii definite in sens economic.

Articolul 3 C.com stabileste anumite acte juridice , fapte si operatiuni pe care le declara fapte de comert Intre aceste fapte de comert figureaza nu numai actele de vanzare - cumparare , prin care se realizeaza circulatia marfurilor , ci si intreprinderile de transport, intreprinderile de fabrici si manufactura etc. , care sunt operatiuni care vizeaza producerea de marfuri ori prestarea de servicii.

Obiectul dreptului comercial. Determinarea obiectului dreptului comercial, a sferei sale de aplicare , este legata de optiunea legiuitorului pentru un anumit sistem.

Potrivit conceptiei clasice a dreptului comercial , exista doua sisteme care permit stabilirea sferei dreptului comercial

Intr-un sistem denumit sistemul subiectiv , dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor. Deci , dreptul comercial este un drept profesional; el se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant

Sistemul subiectiv a stat la baza primelor reglementari legale ale activitatii comerciale , anterioare marii codificari a dreptului comercial, de la inceputul secolului al XIX - lea Ulterior , sistemul subiectiv a fost adoptat de Codul comercial german din 1900

Dupa un alt sistem denumit sistemul obiectiv, dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile comertului, adica a celor acte juridice, fapte si operatiuni, calificate de lege ca fapte de comert , indiferent de persoana care le savarseste Deci, in acest sistem, normele dreptului comercial, se aplica unei categorii de acte juridice, fapte si operatiuni(faptele de comert), iar nu unei categorii de persoane(comercianti).

Sistemul obiectiv a fost inspirat de ideile Revolutiei franceze din 1789 , care au impus suprimare corporatiilor si recunoasterea principiului egalitatii civile. Acest sistem a stat la baza Codului comercial francez din 1807 si a inspirat reglementarile comerciale din alte tari.

Reglementarea faptelor de comert. Pentru determinarea raporturilor care formeaza obiectul dreptului comercial, Codul comercial roman stabileste anumite acte juridice si operatiuni pe care le califica ,,fapte de comert" Prin savarsirea uneia sau mai multor fapte de comert se nasc anumite raporturi juridice care sunt reglementate de legile comerciale

Articolul 3 C. com. prevede : ,,Legea considera ca fapte de comert:

1)Cumpararile de produse sau de marfuri spre a se revinde, fie in natura fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru ori numai spre a se inchiria ; asemenea si cumpararea spre a se revinde de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland in comert;

2)Vanzarile de producte , vanzarile si inchirierile de marfuri in natura sau lucrate si vanzarile de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland in comert cand vor fi fost cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere;

3)Contractele de report asupra obligatiunilor de stat sau altor titluri de credit circuland in comert ;

4)Cumpararile sau vanzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale;

5)Orice intreprinderi de furnituri;

6)Intreprinderile de spectacole publice;

7)Intreprinderile de comisioane , agentii si oficiuri de afaceri ;

8)Intreprinderile de constructiuni;

9)Intreprinderile de fabrici , de manufactura si imprimerie ;

10)Intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta, cand altul decat autorul sau artistul vinde ;

11)Operatiunile de banca si schimb ;

12)Operatiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale ;

13)Intreprindere de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;

14)Cambiile si ordinele in producte sau marfuri ;

15)Construirea, cumpararea, vanzarea si revanzarea de tot felul de vase pentru navigatiunea interioara si exterioara si tot ce priveste echiparea , armarea si aprovizionarea unui vas ;

16)Expeditiile maritime, inchirierile de vase , imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul pe mare si la navigatie;

17)Asigurarile terestre chiar mutuale in contra daunelor si asupra vietii ;

18)Asigurarile, chiar mutuale contra riscurilor navigatiunii ;

19)Depozitele pentru cauza de comert ;

20)Depozitele in docuri sau antrepozite , precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisorilor de gaj eliberate de ele"

In continuare art.4 C.com. dispune:"Se socotesc , afara de acestea ( afara de cele prevazute de art.3 - n.n. ), ca fapte de comert, celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul".

Cumpararea si vanzarea comerciala. Sub aspectul continutului sau, cumpararea - vanzarea comerciala este asemanatoare vanzarii - cumpararii civile. Intr-adevar , atat intr-un caz , cat si in celalalt, operatiunea realizeaza transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun in schimbul unui pret. Ceea ce deosebeste cumpararea - vanzarea comerciala de vanzarea - cumpararea civila , este functia economica pe care o indeplineste cumpararea - vanzarea comerciala, si anume, interpunerea in schimbul bunurilor.

Potrivit art.3 C.com.,legea considera ca fapte de comert:

a) cumpararile de producte sau marfuri spre a se revinde,fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland in comert (pct.1);

b) vanzarile de producte, vanzarile si inchirierile de marfuri in natura sau lucrate si vanzarile de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland in comert, cand vor fi fost cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere (pct.2)

Comercialitatea cumpararii-vanzarii. Din dispozitiile art.3 pct.1 si 2 C.com. rezulta ca trasatura caracteristica a cumpararii si vanzarii comerciale o constituie intentia de revanzare ; cumpararea este facuta in scop de revanzare sau inchiriere, iar vanzarea este precedata de o cumparare facuta in scop de revanzare.

Intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa existe la data cumpararii. Daca o atare intentie nu exista la aceasta data ,cumpararea este un act juridic civil; de exemplu, o persoana cumpara anumite bunuri pentru uzul sau si al familiei sale. Situatia nu se schimba daca ,ulterior cumpararii, dobanditorul vinde bunul, deoarece in momentul cumpararii nu a existat intentia de revanzare.

Intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa fie exprimata de cumparator, adica sa fie cunoscuta cocontractantului. Daca aceasta intentie ramane necunoscuta, pentru cocontractant, actul nu poate fi comercial. Intentia de a revinde sau a inchiria poate sa rezulte din declaratia expresa a cumparatorului sau din cuprinsul contractului. Ea poate fi insa si implicita , adica sa rezulte din anumite imprejurari ; de exemplu,cantitatea mare de marfuri care face obiectul contractului.

Obiectul cumpararii - vanzarii comerciale. Potrivit art.3 pct.1 si 2 C.com., cumpararea - vanzarea comerciala poate avea ca