Dintre toate distinctiile juridice, cea mai importanta este cea
care este facuta intre persoane si bunuri.1
In limbajul obisnuit, cuvantul ,,bunuri" desemneaza ,,lucrurile"
care sunt destinate folosirii de catre oameni; lucrul este distinct de
persoana. Din acest punct de vedere, bunurile sunt lucruri corporale,
adica obiecte pe care le putem percepe prin simturile noastre, cu alte
cuvinte ceea ce putem atinge cu mana.
In sens juridic, Codul civil foloseste termenul de ,,bun" cu doua
sensuri.
Lato sensu, prin bunuri sunt desemnate atat lucrurile cat si
drepturile privitoare la acestea. Astfel, art. 475 alin. 1 Cod civil
prevede ca ,,oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui."
Stricto sensu, prin bunuri sunt desemnate numai lucrurile asupra
carora pot exista drepturi patrimoniale. De exemplu, conform art. 470
Cod civil ,, poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de
proprietate, sau un drept de folosinta, sau numai servitute."
In legislatia civila nu exista o definitie a bunului, astfel ca
aceasta sarcina a revenit doctrinei.
Pornind de la ce doua sensuri, bunul a fost definit ca fiind
valoarea economica ce este utila pentru satisfacerea nevoii materiale
ori spirituale a omului si este susceptibila de apropriere sub forma
dreptului patrimonial.2
1 Philippe Malaurie, Laurent Aynes, Les Biens, LDGJ - Montchrestien,
Paris, 2003, p. 1
2 Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele
dreptului civil, Casa de editura si presa ,,SANSA" S.R.L., Bucures
p. 90
13
Pentru ca un lucru sa devina bun, in sens juridic, este necesar ca
acesta sa fie util omului, adica sa aiba valoare economica si sa fie
susceptibil de apropriere sub forma unor drepturi.3
De exemplu, lucrurile comune, care nu apartin niciunei
persoane, iar folosirea este comuna pentru toate persoanele, cum ar fi
aerul, nu sunt bunuri in sens juridic.
1.2. Clasificarea bunurilor
1.2.1. Dupa natura bunurilor si calificarea data de lege
Dupa natura bunurilor si calificarea data de lege, bunurile se
clasifica in bunuri imobile si bunuri mobile.
Potrivit art. 462 Cod civil, bunurile imobile - numite si bunuri
nemiscatoare - sunt de trei feluri:
1.imobile prin natura lor;
2.imobile prin destinatie;
3.imobile prin obiectul la care se aplica, numite si imobile prin
determinarea legii.
Bunurile imobile prin natura lor sunt reglementate in
art. 463,464 si art. 465 alin. 1 Cod civil.
Art. 463 Cod civil prevede ca ,,fondurile de pamant si cladirile
sunt imobile prin natura lor"; art. 464 dispune ca ,,morile de vant sau
de apa, asezate pe stalpi, sunt imobile prin natura lor", iar conform
art. 465 alin. 1 ,, recoltele care inca se tin de radacini si fructele de pe
arbori, neculese, sunt asemenea imobile".
Bunurile imobile prin destinatie sunt enumerate in art. 468 -
470 Cod civil.
Potrivit art. 468 alin. 1 Cod civil, ,,obiectele ce proprietarul unui
fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acestui fond sunt
imobile prin destinatie", iar alin. 2 prevede ca ,,sunt imobile prin
destinatie, cand ele s-au pus de proprietar pentru serviciul si
exploatarea fondului:
- animalele afectate la cultura;
- instrumentele aratoare;
3 Aspazia Cojocaru, Drept civil. Partea Generala. Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2000, p. 99
14
- semintele date arendasilor sau colonilor partiari4;
- porumbii din porumbarie;
- lapinii tinuti pe langa casa5;
- stupii cu roi;
- pestele din izlaz (helesteie);
- teascurile, caldarile, alambicurile, cazile si vasele;
- instrumentele necesare pentru exploatarea fierariilor, fabricilor
de hartie si altor uzine;
- paiele si gunoaiele".
Imobile prin destinatie sunt si toate efectele mobiliare ce
proprietarul a asezat catre fond in perpetuu, respectiv cand aceste
bunuri sunt intarite cu ghips, var sau ciment, sau cand ele nu se pot
scoate fara a se strica sau deteriora partea fondului catre care sunt
asezate.
Oglinzile unui apartament se presupun asezate in perpetuu cand
parchetul pe care ele stau este una cu lemnaria camerei, situatie care se
aplica si in cazul tablourilor sau a altor ornamente.
Precizam faptul ca dispozitiile inscrise in art. 468 alin. 2 Cod
civil trebuie sa fie interpretate in raport de data adoptarii lor, cu
distinctia ca un bun imobil prin destinatie trebuie sa indeplineasca
doua conditii:
1. sa existe un raport de accesorietate (de afectare) de natura
fizica sau volitionala intre bunul mobil si cel imobil prin natura lui, la
care serveste;
2. ambele bunuri sa aiba acelasi proprietar.
Bunurile imobile prin obiectul la care se aplica sunt, potrivit
art. 471 Cod civil, ,,uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile
care tind a revendica un imobil".
Bunurile mobile numite si bunuri miscatoare sunt si ele de trei
feluri, dupa cum prevede art. 472 Cod civil:
1.bunuri mobile prin natura lor;
2.bunuri mobile prin determinarea legii;
3.bunuri mobile prin anticipatie.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.