CAPITOLUL I
DREPTUL CIVIL NOTIUNI INTRODUCTIVE
1. Notiunea de drept
Notiunea de drept are mai multe sensuri.
Într-un sens, prin drept se întelege totalitatea prevederilor concrete ale reglementarilor diferentiate prin ramuri de drept si pe institutii juridice sau totalitatea normelor de drept dintr-un sistem de drept dat.1
Dreptul, în acest sens, se concretizeaza în ansamblul actelor normative emise de autoritatile statului în limitele competentelor atribuite. Actele normative contin reguli obligatorii de conduita a oamenilor si pot fi impuse, la nevoie, prin forta de constrângere a statului.
Regulile de conduita a oamenilor în societate stabilite de stat si materializate în actele normative se numesc norme juridice.
Normele juridice sunt generale, în sensul ca se aplica repetat în cazuri nelimitate, si impersonale, adica nu se adreseaza anumitor persoane, ci, de regula, tuturor persoanelor. Normele juridice exista obiectiv, indiferent daca oamenii le cunosc sau nu, le aplica sau nu. Se spune ca ele au o existenta obiectiva.
În acest sens, termenul de drept este sinonim cu termenul drept obiectiv, drept pozitiv.2
Într-un alt sens, notiunea de drept se suprapune cu notiunea de drept subiectiv, prin care se întelege posibilitatea, aptitudinea unei persoane (numita creditor) de a se comporta din punct de vedere juridic în conformitate cu prevederile normelor juridice civile si de a cere unei alte persoane (numita debitor) o conduita corespunzatoare, în caz de nevoie apelând la forta de constrângere a statului. De exemplu, locatorul (persoana care printr-un contract închiriaza un bun) are posibilitatea sa se comporte din punct de vedere juridic, daca doreste, asa cum prevede norma juridica art.1411 Cod civil si sa asigure celeilalte (n.a.- partii contractante) folosinta unui lucru pentru un timp determinat, drept un pret determinat. Locatorul, daca a dorit si a asigurat folosinta lucrului, are dreptul de a cere celeilalte parti debitorului - o conduita corespunzatoare, adica sa-i predea un pret determinat.
Conduita persoanei a creditorului este prevazuta de dreptul obiectiv si pentru ca vizeaza o persoana se foloseste sintagma drept subiectiv în sensul ca dreptul apartine unui subiect de drept, persoana fizica sau juridica.
Cel de-al treilea sens este identic cu cel de stiinta dreptului, stiinta sociala care studiaza:
- legile existentei si dezvoltarii statului si dreptului
- institutiile politico-juridice
- formele concret istorice, corelatiile si influentele reciproce între componentele sistemului social.
Stiinta dreptului formuleaza principiile generale de conducere a societatii, analizeaza participarea oamenilor la circuitul juridic ca purtatori de drepturi si obligatii, disciplinând si coordonând actiunile acestora.3
2. Sistemul de drept. Ramurile dreptului intern
Ansamblul normelor juridice elaborate într-un stat formeaza sistemul de drept, care la rândul sau este format din ramuri de drept.
Dreptul obiectiv cuprinde ramura dreptului public si ramura dreptului privat.
A. Dreptul public reprezinta ansamblul de norme juridice ce reglementeaza organizarea statului si a autoritatilor publice si raporturile încheiate de acestea cu particularii.
UNIVERSITATEA PETRU MAIOR
TÂRGU-MURES
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.