Acțiunea civilă

Definitia si insemnatatea actiunii in procesul civil

- Actiunea este mijlocul practic pus la indemana de lege titularului unui drept subiectiv pentru realizarea acelui drept.

- Unul din elementele dreptului subiectiv civil este posibilitatea de a recurge la forta de constrangere a statului atunci cand dreptul sau un interes legitim nu a fost respectat sau este contestat.

Dreptul subiectiv este definit ca fiind "posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ - persoana fizica sau persoana juridica - in "virtutea careia acesta poate, in limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare - sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva - de la subiectul pasiv si sa ceara, cum am spus, concursul fortei coercitive statului, in caz de nevoie" pentru a determina pe cel ce a incalcat sau contestat dreptul, sa inceteze si daca au fost cauzate prejudicii sa le repare.

Putem defini deci actiunea ca fiind mijlocul legal prin care o persoana cere instantei judecatoresti fie recunoasterea dreptului sau, fie realizarea acestui drept, prin incetarea piedicilor puse in exercitarea sa de o alta persoana sau printr-o despagubire corespunzatoare .

Actiunea civila este mijlocul legal cel mai important de aparare a drepturilor incalcate sau a intereselor ocrotite de lege .

Cu alte cuvinte, ori de cate ori un drept subiectiv este contestat sau incalcat titularul sau poate recurge, prin intermediul actiunii civile, la protectia judiciara organizata de stat. - Actiunea civila cuprinde in continutul sau totalitatea mijloacelor formale organizate de lege pentru apararea drepturilor subiective recunoscute de ordinea de drept.

Se impun unele precizari :

a) actiunea civila este de conceput numai in legatura cu protectia drepturilor subiective civile si a unor interese aparate de lege, pentru acestea calea justitiei este obligatorie (exemplu: cererile posesorii, divortul etc.);

b) actiunea civila cuprinde totalitatea mijloacelor procesuale organizate de legea procesuala pentru protectia dreptului subiectiv sau a altor interese care se pot realiza numai pe calea justitiei;

c) indiferent de dreptul ce se valorifica, actiunea civila cuprinde aceleasi mijloace procesuale, este uniforma;

d) actiunea se individualizeaza, devine proces imediat ce titularul dreptului subiectiv apeleaza la actiune .

Din definitia actiunii, ca mijloc legal pus la dispozitia titularului dreptului subiectiv pentru a obtine, prin mijlocirea organului de jurisdictie competent, recunoasterea acestui drept, in cazul contestarii sale sau realizarea lui in cazul incalcarii, rezulta urmatoarele trasaturi fundamentale :

a) actiunea este un mijloc juridic legal care permite persoanei sa solicite instantei sa hotarasca asupra cererii sale;

b) actiunea presupune ca titularul dreptului recurge la un organ competent, investit cu atributii jurisdictionale (ceea ce o deosebeste de sesizarea adresata unui organ administrativ ierarhic superior, in vederea exercitarii controlului de legalitate);

c) actiunea are ca scop apararea unui drept al unei persoane, care se pretinde a fi titular si care, fiind oprita de lege a-si face dreptate singura, recurge la instanta pentru ca, prin constrangere judiciara, sa-si realizeze dreptul.

Natura juridica a actiunii. Corelatia dintre actiune si dreptul subiectiv litigios

Cu privire la natura juridica, sunt necesare urmatoarele precizari^1 :

a) notiunile de "drept subiectiv" si "actiune civila", desi sunt in stransa legatura, apartin unor ramuri diferite de drept: drept civil si respectiv, drept procesual civil;

b) notiunea de actiune nu este sinonima cu cererea de chemare in judecata, intrucat au functii diferite. Dreptul subiectiv si actiunea trebuie sa existe inainte de a introduce cererea, acesta fiind actul prin care se declanseaza procesul civil, actul de investire a instantei;

c) legatura dintre dreptul subiectiv civil si actiunea civila este dreptul la actiune care constituie o garantie a realizarii dreptului subiectiv

Din definitia actiunii, ca mijloc legal pus la dispozitia titularului dreptului subiectiv pentru a obtine, prin mijlocirea organului de jurisdictie competent, recunoasterea acestui drept, in cazul contestarii sale sau realizarea lui in cazul incalcarii, rezulta urmatoarele trasaturi fundamentale^2 :

a) actiunea este un mijloc juridic legal care permite persoanei sa solicite instantei sa hotarasca asupra cererii sale ;

b) actiunea presupune ca titularul dreptului recurge la un organ competent, investit cu atributii jurisdictionale (ceea ce o deosebeste de sesizarea adresata unui organ administrativ ierarhic superior, in vederea exercitarii controlului de legalitate) ;

c) actiunea are ca scop apararea unui drept al unei persoane, care se pretinde a fi titular si care, fiind oprita de lege a-si face dreptate singura, recurge la instanta pentru ca, prin constrangere judiciara, sa-si realizeze dreptul.

Promovarea actiunii civile nu este insa conditionata de existenta dreptului material afirmat in justitie, astfel cum nici celelalte componente ale actiunii civile nu sunt conditionate de existenta unui asemenea drept. In domeniul justitiei temeinicia sau netemeinicia unei cereri este tocmai obiectul investigatiei judiciare. Daca este asa, si evident ca o alta sustinere nu poate fi primita^3 , atunci ne apare cu multa evidenta ca actiunea civila se exercita independent de existenta vreunui drept subiectiv sau cum se exprima unii autori chiar si atunci cand pretentia care o insoteste a fost neintemeiata^4 .

Care este totusi elementul de legatura dintre dreptul subiectiv civil si actiunea civila? S-a aratat ca acest element, punct de legatura nu poate fi decat "dreptul la actiune"^5 cu privire la a carei natura juridica au fost insa de asemenea" exprimate puncte de vedere diferite. Astfel, s-a aratat ca "dreptul la actiune constituie o parte integranta a dreptului subiectiv, o garantie a realizarii sale"^6 sau ca este "acea putere, intrinseca si specifica dreptului subiectiv, in virtutea caruia titularul poate face apel, cand dreptul este incalcat, a constrangerea de stat"^7 . Intr-o alta opinie^8 se considera ca dreptul la actiune este un drept subiectiv general, nediferentiat, nelegat de fiecare drept subiectiv si care nu apare, nu se naste o data cu incalcarea drepturilor subiective, ci preexista acestora in continutul capacitatii fiecarei persoane, fiind exercitat numai atunci cand un anumit drept civil subiectiv i-a fost incalcat.