Criminalistică

Unitatea de studiu nr. 1

DEMERS INTRODUCTIV

Timp de studiu individual estimat: 3 h

Obiective specifice unitatii de invatare:

Dupa studiul acestei unitati de invatare veti avea cunostinte despre:

- Notiunea, obiectul si sitemul Criminalisticii;

- Caracterele Criminalisticii;

- Conexiunile Criminalisticii cu alte stiinte;

- Sistemul Criminalisticii;

- Principiile investigatiei criminalistice

1.1. Criminalistica - notiune, obiect si sistem

Pentru solutionarea cauzelor penale, simpla aplicare a regulilor de drept este insuficienta. In conturarea exacta a obiectului probatiunii, penalistii dreptului modern sunt convinsi ca trebuie sa recurga la diverse metode stiintifice de investigare a realitatii, precum si la reguli tactice specifice de efectuare a unor acte procedurale.

Momentul de referinta al aparitiei noii stiinte judiciare se situeaza in urma cu un secol, fondatorul ei fiind socotit cunoscutul judecator de instructie austriac si profesor de Drept penal, Hans Gross. El avea sa editeze, in 1893, ,,Manualul judecatorului de instructie", reeditat in scurt timp sub denumirea "Manualul judecatorului de instructie in sistemul criminalisticii".

Aparitia noii stiinte a fost favorizata de progresul realizat in toate domeniile cunoasterii umane, indeosebi de revolutia tehnico-stiintifica, aflata la primii sai pasi la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Fireste, aceasta necesitate obiectiva s-a impus si intr-un moment in care mijloacele de lupta ale justitiei penale impotriva criminalitatii devenisera insuficiente fata de cresterea numarului infractorilor, mereu mai meticulosi, mai rigurosi, mai buni, folosind metode si mijloace perfectionate de operare.

Nu insistam asupra unor definitii, cu toate ca o analiza a lor ar fi interesanta pentru intelegerea modului in care au evoluat opiniile asupra naturii si locului ocupat de Criminalistica in sistemul stiintelor dreptului, chiar daca analiza lor, in alt context, ar fi utila Criminalistica este o stiinta judiciara, cu caracter autonom si unitar, care insumeaza un ansamblu de cunostinte despre metodele, mijloacele tehnice si procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetarii faptelor antisociale, identificarii persoanelor implicate in

savarsirea lor, precum si prevenirea pregatiriisi desfasurarii unor asemenea fapte.

Sublinierea principalelor aspecte menite sa contureze obiectul propriu Criminalisticii prezinta importanta cel putin pe doua planuri distincte: pe de o parte, remarca aportul sau particular in aflarea adevarului, iar pe de alta parte, evidentiaza unitatea si autonomia sa (dar numai in anumite limite) fata de celelalte stiinte juridice si nejuridice, dar aflate in slujba justitiei; avem in vedere medicina legala, psihologia judiciara, fizica, chimia si biologia judiciara etc.

Sub raport stiintific, principalele directii de actiune ale Criminalisticii sunt urmatoarele:

a. Initierea de metode tehnice destinate cercetarii urmelor infractiunilor, incepand cu urmele specifice omului si continuand cu cele ale armelor sau instrumentelor, mijloacelor de transport, ale fenomenelor fizico-chimice etc., in vederea identificarii persoanelor sau obiectelor.

b. Adaptarea de metode apartinand stiintelor exacte la necesitatile proprii Criminalisticii, a unor metode din alte domenii ale stiintei, cum sunt cele proprii fizicii, chimiei, biologiei, matematicii, pentru aplicarea lor la specificul activitatii de prevenire si de combatere a infractiunilor.

c. Elaborarea de reguli si procedee tactice destinate efectuarii unor acte de urmarire penala, precum si cresterii eficientei acestora, prin asigurarea unui fundament stiintific investigarii.

d. Studierea practicii judiciare, in vederea valorificarii stiintifice si generalizarii experientei pozitive rezultate din activitatea organelor de urmarire penala pe linia investigarii infractiunilor.

Datorita obiectului propriu de cercetare, Criminalisticii ii sunt specifice anumite metode de cunoastere, unele dintre ele tipice stiintei respective, altele comune mai multor stiinte, dar aplicate intr-un mod particular, potrivit obiectului sau.

a. La baza metodologiei criminalistice, ca, de altfel, a tuturor stiintelor, se situeaza modalitati generale de cunoastere cum sunt observatia, analiza si sinteza, deductia si inductia, comparatia, adaptate la specificul obiectului Criminalisticii.

b. Metodele adaptate la specificul Criminalisticii, din alte domenii stiintifice, pe primul loc aflandu-se metodele de analiza fizico-chimica a urmelor si microurmelor care se prezinta sub forma de resturi de obiecte si materii, metodele biologice de examinare a urmelor de secretii, excretii ori tesuturi moi, metodele antropologice, metodele de examinare optica, in radiatii vizibile sau invizibile etc.

c. Metode de examinare proprii Criminalisticii, care tin de particularitatile obiectului sau de cercetare. Iata numai cateva dintre acestea:

- metode destinate descoperirii si examinarii (indeosebi comparative) a urmelor sau mijloacelor de proba;

- metode de identificare a persoanelor si cadavrelor dupa semnalmente exterioare ori dupa resturi osoase;

d. Procedee tactice de efectuare a unor acte de urmarire penala, elaborate atat pe baza generalizarii experientei organelor judiciare, cat si prin adaptarea unor elemente de cunoastere apartinand psihologiei.

e. Metode tehnice de prevenire a infractiunilor, cum sunt cele vizand prevenirea falsurilor, a furturilor, a altor categorii de fapte de natura penala.

AIONITOAIE C-TIN, BERCHESAN V., BUTOI T., MARCU I., PALANCEANU E., PLETEA C-TIN, SANDU I.E., STANCU EM. - Tratat practic de criminalistica, ed. a II-a, Ed. Carpati, Craiova, 1992;

BERCHESAN V. - Metodologia investigarii infractiunilor, Ed. Paralela 45, Pitesti, 1998;

BULAI C., FILIPAS A., MITRACHE C-TIN - Institutii de Drept penal, Ed. Trei, Bucuresti, 2001;

CIOPRAGA A., IACOBUTA I. - Criminalistica, Ed. Junimea, Iasi, 2001;

MITRACHE C-TIN, MITRACHE C. - Drept penal roman - partea generala, Ed. Sansa, Bucuresti, 2002;

OLTEANU G.I. - Metodologie criminalistica - Structurile infractionale si activitatile ilicite desfasurate de catre acestea, Ed. A.I.T. Laboratories, 2008;

OLTEANU G.I., RUIU M. - Tactica criminalistica -Editura A.I.T. Laboratories, 2010.

STANCU EM. - Tratat de criminalistica, editia a III-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2004;

VOLONCIU N. - Tratat de procedura penala, Ed. Paideia, Bucuresti, 2000;