Procesul identificarii il intalnim in toate domeniile de cercetare stiintifica si in diferite alte activitati umane. Acest proces se bazeaza pe posibilitatea recunoasterii obiectelor lumii materiale, prin fixarea in procesul nostru de gandire a caracteristicilor acestora si datorita neschimbarii relative a lor, cel putin pentru un anumit timp.
Stabilirea identitatii unor persoane sau obiecte, privita in sensul ei cel mai larg - proprie tuturor domeniilor stiintei - reprezinta elementul definitoriu al procesului de investigare criminalistica. Prin rezonanta sa practica, acest proces detine un loc bine conturat, de maxima importanta, in ansamblul cercetarilor criminalistice. Paul L. Kirk spunea despre identificare ca reprezinta ,, problema centrala a investigatiilor criminalistice" . Raportandu-se la necesitatile practice, in literatura de specialitate se invedereaza ca acest gen de activitate este ,,indisolubil legat de actul de justitie" .
Identificarea criminalistica nu trebuie inteleasa ca reducandu-se numai la activitatea de laborator, dupa cum nici Criminalistica nu se confunda cu componenta sa tehnica, confuzie facuta chiar si de practicieni ai dreptului. Asa putem explica de ce identificarea unei persoane este posibila nu numai prin intermediul unor metode tehnice, ci si pe baza declaratiilor unui martor ocular sau ale victimei, in cadrul unor activitati procedurale, cum este, de exemplu, recunoasterea din grup efectuata in conformitate cu reguli tactice criminalistice.
Prin identitate se intelege insusirea unei persoane, obiect sau fenomen de a-si manifesta individualitatea in timp si spatiu, prin caracteristicile fundamentale, neschimbatoare, ce le deosebesc de toate celelalte si le determina sa ramana ele insele pe intreaga durata a existentei lor . Pentru exactitatea celor spuse, trebuie precizat ca, prin identic, trebuie vazut un concept aplicabil la ceea ce este unic, o persoana, un obiect (sau chiar un fenomen), inclusiv la obiecte de gandire .
Intr-o opinie, prin identificarea criminalistica ,,se intelege stabilirea obiectului care are legatura cauzala cu fapta cercetata, in scopul obtinerii de probe judiciare" . Potrivit unei alte opinii, identificarea criminalistica este privita ca un " proces de stabilire cu ajutorul mijloacelor si metodelor proprii stiintei criminalistice, a factorului creator al urmei, pe baza caracteristicilor acestuia, constituite intr-un sistem unitar si individualizat, continute, transmise sau reflectat in urma ". La aceasta se adauga opinia conform careia identificarea criminalistica se constituie ca o metoda de cunoastere stiintifica a obiectelor, relevante din punct de vedere al probatiunii si de creare a posibilitatilor descoperirii relatiilor ce leaga obiectele unele de altele .
Prin urmare, identificarea criminalistica poate fi definita ca un proces de constatare a identitatii unor persoane, obiecte sau fenomene, aflate in legatura cauzala cu fapta ilicita, prin metode stiintifice criminalistice, in scopul stabilirii adevarului in procesul judiciar.
In prezent se foloseste din ce in ce mai mult identificarea biocriminalistica pe baza amprentei genetice(profilul ADN).
Descoperirea acidului dezoxiribonucleic (ADN), a condus la intelegerea conceptului de ereditate si, ulterior la identificare, prin decodarea informatiilor genetice pe care molecula de ADN le are in competenta. Aceasta are structura moleculara si este continuta de toate celulele vii ale organismelor.
1) COLECTIV - Tratat practic de criminalistica, vol. I/1976, vol. II/1978, vol. III/1980, vol. IV/1982, Editat de Ministerul de Interne.
2) C. AIONITOAIE si I. E. SANDU - Tratat de tactica criminalistica, editia a II-a revazuta si completata, Editura Carpati, Oradea, 1992.
3) L. IONESCU si D. SANDU - Identificarea criminalistica, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1990.
4) COLECTIV - Ghidul procurorului criminalist, Editura Helicon, Timisoara, 1994.
5) C. SUCIU - Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.
6) I. MIRCEA - Criminalistica, editia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001.
7) E. STANCU - Criminalistica, Editura Tempus S.R.L., Bucuresti, 1992.
8) A. CIOPRAGA - Criminalistica. Elemente de tactica, Universitatea ,,Al. I. Cuza", Iasi, Facultatea de Drept, 1986.
9) A. CIOPRAGA si I. IACOBUTA - Criminalistica, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1997.
10) Gh. PASESCU - Interpretarea criminalistica a urmelor la locul faptei, Editura National, Bucuresti, 2000.
11) P. BUNECI - Drept procesual penal, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2001.
12) Codul de procedura penala al Romaniei.
13) Gh. ASANACHE - Elemente de medicina biocriminalistica, Comunicari, vol. I-IX, Colectia Inst. ,,Victor Babes", Bucuresti, 1984.
14) COLECTIV - Scoala romaneasca de criminalistica, editata de Ministerul de Interne, Bucuresti, 1975.
15) COLECTIV - Prezent si perspectiva in stiinta criminalistica, editata de Ministerul de Interne, Bucuresti, 1979.
16) L. OMAN - Aspecte privind cercetarea la fata locului in infractiunile de omor, I.G.M., Bucuresti, 1975.
17) I. ARGESANU - Criminalistica si medicina legala in slujba justitiei, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
