Aflat la apogeul puterii sale, la mijlocul secolului al XV-lea, Gilles de Laval, baron de Rais, Maresal al Frantei, cavaler al Fecioarei din Orleans, era cel mai prosper om din Europa, inconjurat de o garda de corp ce cuprindea cei doua sute de cavaleri care luptasera alaturi de el in armata condusa de Ioana D'Arc impotriva englezilor, Gilles traia intr-un lux mai mare decat un imparat, chiar decat Carol al VII-lea al Frantei.
Ca sa-si sporeasca si mai mult bunastarea , Gilles s-a apucat sa caute, prin alchimie, ,,piatra filozofala", despre care se credea ca transforma metalele ordinare in aur. Pe masura ce devenea tot mai fermecat de Puterea Neagra, el a ince- put sa aduca din ce in ce mai multe sacrificii noilor sai zei si demoni, facandu-si din asta o activitate de notorietate publica.
Cu toate acestea, baronul si-ar fi putut continua nes- tingherit activitatea de sacrificare a copiilor si de sadism sexual, daca n-ar fi facut o mica/mare eroare, si anume aceea ca l-a insultat pe fratele puternicului trezorier al Bretaniei, Geoffroi de Ferron, batindu-l si trimitindu-l in temnita. Spre ghinionul lui Gilles, Jean de Ferron era si preot. Ca atare, insotit de o garda civila, baronul a fost adus in fata episcopului de Nantes si a Inchizitorului General al Frantei, in septembrie 1440 , fiind acuzat de erezie. Bineinteles ca in spatele acestei acuzatii se ascundeau mult mai multe, caci, in definitiv, Gilles de Rais dusese multi ani o viata de eretic, fara a se amesteca nimeni in treburile sale. De aceasta data, insa, o data cu maltratarea unui preot, se ivise o ocazie sa poata fi condamnat, urmand sa i se confiste averea, transferabila celor care l-ar fi condamnat.
Impotriva lui Gilles de Rais s-au emis patruzeci si sapte de capete de acuzare, derivand din trei categorii de erezii: mai intai, ,, abuz de privilegii clericale " (atacul impotriva lui Ferron); in al doilea rand, ,, conjuratie demonica "; iar in al treilea rand ,, perversiuni sexuale " indreptate impotriva copiilor. De exemplu, acuzatia numarul cincisprezece suna cam asa:
,, conform marturiilor referitoare la tipete, gemete si vaiete, ca si potrivit denunturilor sosite din partea numeroaselor persoane de ambele sexe, care au deplans pierderea si moartea copiilor lor, numitul Gilles de Rais a rapit baieti si fete nevino- vate, copii pe care i-a macelarit bestial, i-a ucis, i-a dezmembrat, i-a ars si le-a aplicat si alte torturi, dupa care acelasi Gilles le-a sacrificat trupurile demonilor, spiritelor raului, a comis pacatul sodomiei cu baieti tineri si a preacurvit contra naturii cu tinere fete in timp ce nevinovatii copii traiau, murisera sau se aflau in chinurile mortii".
Dupa o serie de sase sedinte si dupa audierea a o suta zece martori, instanta i-a supus pe Gilles de Rais si pe servitorii lui la torturi, ca sa obtina de la ei marturisiri complete. Unul dintre servitori, Etienne Corillait, a declarat urmatoarele:
,, ca sa-si practice actele de desfrau cu baietii si fetele mentionate, impotriva cursului naturii, el isi lua mai intai madularul in mana stanga sau dreapta si si-l freca, pana cand devenea erect si pulsand, apoi si-1 plasa intre picioarele baietilor sau fetelor, fiind indiferent fata de organul feminin natural, si-si freca membrul viril pe pantecele numitilor baieti sau fete cu o excitare libidinoasa, pana ce-si arunca sperma pe stomacurile lor dupa ce avea un orgasm avea o placere deosebita sa observe cum sant separate capetele copiilor de corpul lor. Uneori, le facea o incizie in ceafa, pentru a-i face sa moara incet, moment in care devenea foarte excitat si, in timp ce ei sangerau de moarte, el se masturba uneori pe ei, iar alteori o facea dupa ce murisera si corpurile le erau inca fierbinti
Ca sa inabuse tipetele copiilor cand voia sa aiba relatii cu ei, le punea mai intai o franghie in jurul gatului si ii ridica la trei picioare deasupra solului, dupa care dispunea sa fie dati jos exact inainte de a muri, si le poruncea sa nu scoata nici o silaba. Dupa asta isi excita membrul pana ce ejacula pe stomacurile lor. Cand termina, le taia gatul si le separa capetele de trup. Uneori, dupa ce mureau, intreba care dintre ei avea cel mai frumos cap".
Bineinteles ca procesul lui Gilles de Rais a fost o farsa, pana si dupa standardele adesea absurde ale Inchizitiei. Majoritatea probelor incriminatoare fusesera smulse sub tortura sau oferite din interese meschine, in cele din urma, Gilles de Rais in persoana a cedat torturilor, la 21 octombrie 1440 , si a declarat ca e gata sa recunoasca orice i s-ar fi cerut. Doua zile mai tarziu, la Nantes, Gilles a fost executat prin strangulare si corpul i-a fost aruncat pe rug. Ca dovada de ingaduinta, prietenilor si familiei lui li s-a permis sa ia cadavrul inainte de a se fi aprins rugul.
Adevarul reiesit din procesul lui Gilles de Rais a fost, in orice caz, distorsionat de trecerea timpului Este sigur ca Gilles a fost unul din cei mai mari violatori de copii si ucigasi din Europa; nu e clar daca numarul mortilor datorate lui se ridica la cifra de 500 sau 800 Au existat intotdeauna dubii asupra motive- lor pentru care a fost acuzat de Rais de un asemenea numar de crime. Acest aspect trebuie privit nu in ultimul rand, datorita faptului ca ,,marturisirea" lui de Rais a fost smulsa sub amenintarea cu excomunicarea. Oricum, la inceputul lui 1992, a inceput o miscare de reabilitare a celui mai credincios tovaras de arme al Ioanei D'Arc. In Franta exista o procedura legala bizara - pe care martu- risim ca n-o intelegem pe deplin - conform careia, acolo unde exista sentimentul ca a fost vorba de o eroare a jus- titiei, pot fi reexaminate cazuri care dateaza chiar de secole, de catre un tribunal format din avocati.
La originea acestui ,,tribunal al reabilitarii" se afla Gilbert Routeau, un istoric francez. El s-a intrunit, conform celor anuntate in Guardian, la Nantes (unde a fost judecat de Rais), in octombrie (data la care i s-a intentat procesul), si va fi prezidat de judecatorul Henri Juramy. Rostul sedintei consta in a stabili daca ,,istoria Frantei a fost mutilata in mod voit" prin condamnarea si executarea baronului de Rais. Parerea generala este ca indiferent de concluzie, trebuie mult mai mult decat un simplu ,,tribunal al reabilitarii" pentru a face neavenite popularele legende gen ,,Barba-Albastra".
DE SALVO, Albert
Totul s-a sfarsit la 4 ianuarie 1964. Se incheiase un regim de teroare care stapanise orasul Boston inca din iunie 1962, in cursul caruia muri- sera treisprezece femei si care a oferit orasului o legenda moderna. Criminalul avea sa mai loveasca o data, in mod ineficient, insa. Crimele se oprisera.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
