Noțiuni de contabilitate primară, managementul afacerilor, marketing și dezvoltarea afacerilor

Organizarea contabilitatii patrimoniale constituie o obligatie stabilita prin lege pentru toate persoanele juridice, precum si pentru persoanele fizice care au fost autorizate sa desfasoare activitati pe cont propriu si au calitatea de comerciant.

Baza legala privind organizarea si conducerea evidentei contabile este formata in principal din:

-Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 48 din 14.01.2005, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Ordinul Ministrului Finantelor Publice 94 / 2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 85 din 20.02.2001, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Ordinul Ministrului Finantelor Publice 306 / 2002 pentru aplicarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 279 din 25.04.2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

incepand cu data de 01.01.2006, OMFP 94/2001 si OMFP 306/2002 se abroga prin Ordinul 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1085 din 30.11.2005.

Legea Contabilitatii nr. 82/1991 enumera unitatile patrimoniale obligate

sa-si organizeze si sa conduca contabilitatea, astfel :

oRegii autonome

oSocietati comerciale

oSocietati agricole

oOrganizatii ale cooperatiei mestesugaresti

oOrganizatii ale cooperatiei de consum si de credit

oBanca Nationala a Romaniei si organizatiile bancare

oInstitutii publice de subordonare centrala si locala

oUnitati de asigurari sociale, altele decit cele de stat

oAsociatii

oFundatii

oSindicate

oUnitati de cult

oOrganizatii obstesti

oAlte persoane care au dobandit personalitate juridica

oPersoanele fizice care presteaza activitati independente, care

exercita in mod obisnuit acte de comert si sunt inmatriculate la Oficiul Registrului

Comertului.

Obligatia de a organiza si conduce contabilitatea revine, potrivit legii, si subunitatilor fara personalitate juridica cu sediul in strainatate, care apartin de persoane juridice, cu sediul sau domiciliul in Romania, cit si subunitatilor cu sediul in Romania care apartin unor persoane juridice sau fizice cu sediul sau domiciliul in strainatate.

1.1. Rolul contabilitatii in economia de piata

Descentralizarea economiei a determinat aparitia si dezvoltarea liberei initiative care solicita agentului economic sa-si asume riscul in activitatea sa pentru ca activitatea pe care o desfasoara are loc in conditii de concurenta. Pentru a putea sa se mentina si sa reziste in aceasta lupta agentul economic trebuie sa isi cunoasca rezultatele activitatii sale astfel incat din venituri sa-si acopere cheltuielile si sa obtina si profit.

Pentru indeplinirea obiectului de activitate, patrimoniul ag. ec. se afla intr-o permanenta miscare si transformare ca urmare a urmatoarelor procese economice :

- aprovizionarea- urmarestecheltuielileprivindtransportulsi aprovizionarea cu materiale prime si materiale efectuate cu mijloace proprii si straine (inchiriate) ; cheltuielile cu incarcarea, descarcarea materialelor in depozit si magazie (cheltuieli de manipulare); pierderi pe timpul transportului in limita normelor legale

- productia - urmareste totalitatea cheltuielilor aferente productiei precum si cheltuielile realizate ca rezultat al activitatii desfasurate de ag. ec. si care produc in patrimoniul unitatii modificarea de volum si structura, transformari cantitative si calitative, determinand rezultatele financiare ca rezultat al unor operatii economico - financiare consumatoare de resurse si producatoare de rezultate.

Activitatile desfasurate de un ag. ec. pot fi grupate astfel :

1.activitati de exploatare sau de productie

2.activitati financiare

3.activitati exceptionale

in functie de aceste activitati se angajeaza si cheltuielile, respectiv se utilizeaza mijloace banesti si financiare pentru a satisface anumite necesitati productive sau obligatii.

Cheltuielile se clasifica astfel :

a.cheltuieli de exploatare - consum de materii prime si materiale, amortizarea imobilizarilor, energie, apa, gaz, fond de somaj, cheltuieli cu deplasari, detasari, reclame, protocol, publicitate, alte servicii executate de terti (transporturi, servicii, etc.)

b.cheltuieli financiare - cheltuieli legate de emiterea, cumpararea si rascumpararea titlurilor de valoare, diferente nefavorabile de curs valutar, cheltuieli cu depozite.

c.cheltuieli exceptionale - pierderi din calamitati naturale, debitori prescrisi, amenzi, penalitati, donatii, despagubiri.

Corespunzator acestor categorii de cheltuieli, unitatea obtine si venituri, ca rezultat al vanzarii de marfuri sau produse, executare de lucrari si prestari de servicii.

Veniturile se impart in :

a) venituri din exploatare - din comercializarea marfurilor, livrari produse, executari de lucrari si prestari servicii

b) venituri financiare - din dobanzi si din participatii (dividendul obtinut prin cumparari de actiuni de la alte SC)

c)venituri exceptionale - din despagubiri si penalitati

- desfacerea - urmareste si tine evidenta cheltuielilor privind desfacerea produselor (cheltuieli cu ambalarea, transportul, depozitarea, sortarea si intretinerea sau conservarea lor)

- repartitie - urmareste modul de constituire si legalitatea formarii fondurilor din resurse proprii pentru a asigura desfasurarea normala a activitatii de finantare.

Cunoscand aceste elemente se apreciaza ca obiectul contabilitatii il reprezinta inregistrarea, urmarirea si controlul sistematic al existentei, miscarii si transformarii patrimoniului in procesul de productie (de exploatare) precum si al surselor de formare ale acestora concomitent cu rezultatul obtinut.

Pentru aceasta, contabilitatea utilizeaza procedee comune cum ar fi :

odocumentele, care stau la baza prelucrarii informatiilor privind operatiile economice patrimoniale si prin care se face dovada infaptuirii lor;

oevaluarea, care consta in exprimarea operatiunilor economice in unitati