Comunicarea - schimbul de informatii, idei si sentimente - a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere si receptie de simboluri care au atasate intelesuri. Comunicarea este deci acel fenomen care permite crearea de legaturi intre oameni, intre organizatii si intre organizatii si oameni, legaturi de esenta informationala.
Comunicarea este vitala in fiecare dintre functiile managementului. Unii specialisti au ajuns la concluzia ca aceasta face parte dintre elementele manageriale importante, si anume:
- comunicarea (schimb de informatii de natura diferita pe cale orala si scrisa), care ocupa aproximativ o treime din timpul de lucru;
- managementul traditional (planificare, luare de decizii si control), care ocupa aproximativ tot o treime din timpul de lucru;
- coordonarea (interactiunea, tot prin comunicare, cu cei din jur, din interior si exteriorul organizatiei), care ocupa in jur de o cincime din timp;
- managementul resurselor umane (motivare/incurajare, sfatuire/disciplinare, controlul conflictului, angajare de personal).
Toate actiunile manageriale au ca support fundamental dintre elementele fundamentale mentionate, comunicarea.
Prin comunicare managerul poate asigura circulatia informatiei; iar informatia corecta si utila trebuie sa ajunga la locul potrivit in momentul potrivit astfel ca eforturile sa se interactioneze. In general se considera ca prin comunicare se intelege un proces de transmitere a informatiilor, sub forma mesajelor simbolice, intre doua sau mai multe persoane, unele cu statut de emitator, altele cu statut de receptor, prin intermediul unor canale specifice.
Orice proces de comunicare presupune existenta urmatoarelor componente:
- Emitentul, poate fi orice persoana (manager sau executant), care detine informatii, idei, intentii si obiective si initiaza comunicarea. Acesta formuleaza mesajul, alege limbajul, receptorul si mijlocul de comunicare.
- Receptorul, poate fi orice persoana (manager sau executant) sau grup de persoane, care primeste mesajul. Importanta receptorului intr-o comunicare nu este mai mica decat a emitentului. Reusita comunicarii depinde de adecvarea continutului si a formei de exprimare a mesajului la capacitatea de perceptie sau de intelegere a receptorului, la starea sa sufleteasca.
- Mesajul reprezinta forma fizica a informatiei transmise, ce imbraca mai multe ipostaze-verbala si nonverbala-sau simbolul sau ansamblul de simboluri transmise de emitator catre receptor.
- Contextul situational sau mediul este o componenta adiacenta care poate influenta calitatea comunicarii. El se refera la spatiu, timp, starea psihica, interferentele zgomotelor, temperaturilor, imaginilor vizuale care pot distrage atentia, pot provoca intreruperi, confuzii.
- Canalul de comunicare este calea de transmitere a informatiei, strans legata de mesaj, sau.de traseele pe care circula mesajele. Ele pot fi: canale formale sau oficiale si canale informale sau neoficiale.
- Mijloacele de comunicare constituie suportul tehnic al procesului de comunicare. Contributia mijloacelor de comunicare este vizibila in viteza de transmitere a informatiilor, in acuratetea mesajului, in costul comunicarii.
Comunicarea influenteaza sau modifica perceptiile, atitudinile, comportamentele , sentimentele, emotiile, opiniile unei persoane (individ) sau unui grup de persoane cu impact negativ sau pozitiv asupra actiunilor, activitatilor din cadrul organizatiilor.
Comunicarea este un proces fundamental intre persoanele unei organizatii din interiorul sau exteriorul organizatii care din punct operational este, defapt, ,, stabilirea unei corespondente intre un univers spatial-temporar, emitator, si un univers spatial-temporar, receptor, care include notiunea de intelegere, transfer si care se desfasoara de la campul fenomenal pana la campul de simboluri intr-o structura.
Atunci cand se aplica in management poarta denimirea de comunicare manageriala.
Comunicarea manageriala este unul dintre instrumentele strategiilor de schimbare a organizatiei. In multe dintre organizatiile din economiile performante se constata in prezent tendinta de descentralizare a structurii organizationale si trecerea de la cea desfasurata pe verticala la cea desfasurata pe orizontala; exista tendinta de adoptare a principiilor TQM (Total Quality Management), a ideii imputernicirii si implicarii angajatilor si a lucrului in echipe. Comunicarea interna eficace devine un element cheie al strategiei organizatiei.
Caracteristicile esentiale ale acesteia devin astfel:
- comunicarea trebuie sa aiba loc fara incetare si prin orice mijloace;
- comunicarea trebuie sa functioneze la nivel emotional mai degraba decat intelectual.
Comunicarea manageriala poate fi interna si externa. Comunicarea manageriala include aspecte complexe corelate cu procesul de schimbare nu numai in comunicarea interna, cu angajatii, ci si in comunicarea externa, cu furnizorii, investitori, etc. Comunicarea externa, impune efortul spre dezvoltarea deprinderilor si aptitudinilor de comunicare manageriala (deprinderea poate fi formata, dezvoltata si perfectionata, aptitudinea este o abilitate innascuta), intre culturi organizationale si nationale diferite.
Se observa schimbari fundamentale in acest sens:
- aparitia unor probleme extrem de complexe (cum este responsabilitatea organizatiei fata de mediu);
- nevoia de transparenta a sistemului de decizii;
- nevoia de a comunica totul si imediat;
- credibilitatea interna si externa a conducerilor organizatiilor;
- nevoia schimbarii perceptiei investitorilor fata de organizatie;
- nevoia parteneriatului cu sindicatele, mass-media.
Tehnicile fundamentale de comunicare, pot fi grupate in:
- tehnici de receptionare a mesajelor;
- tehnici de interpretare a mesajului;
- tehnici de redare a mesajelor.
Comunicare, indiferent de forma ei de exprimare
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
