CAPITOLUL 1
INTRODUCERE
1.1GENERALITĂŢI
Calitatea mediului în care oamenii îşi desfăşoară activitatea are o influenţă complexă asupra lor, atât sub aspect igienico-sanitar cât şi al productivităţii muncii.
Calitatea mediului ambiant se apreciază prin valoarea parametrilor confortului termic, prin compoziţia chimică si puritatea aerului, precum şi prin alţi factori ca nivelul de iluminare, nivelul de zgomot, gradul de ionizare a aerului, elemente de estetică etc.
În anotimpul rece instalaţiile de incălzire pot asigura în încăperi menţinerea temperaturii aerului la o anumită valoare. Puritatea aerului se obţine în aceste cazuri prin ventilare naturală (infiltraţii, deschiderea ferestrelor etc), care are un caracter intermitent, este limitată in timp şi ca eficienţă, fiind dependentă de acţiunea factorilor climatici exteriori. Tendinţa de creştere a temperaturii aerului interior vara poate fi combatută prin ventilare naturală fără a se garanta în orice condiţii, posibilitatea limitării acesteia la anumite valori.
Pentru multe categorii de incinte, în care se produc degajări importante de nocivităţi (încăperi de producţie, laboratoare, hale pentru creşterea industrializată a animalelor, săli cu aglomeraţie mare de oameni etc) calitatea mediului nu se mai poate asigura numai prin instalatia de incalzire. Pentru indepartarea mirosurilor si degajarilor nocive sau chiar toxice, apare necesitatea introducerii “controlate” a unui debit de aer. Natura şi cantitatea de degajări nocive, modul lor de propagare, sistemul constructiv al incintelor, valorile la care sunt prescrişi parametrii aerului interior pe considerente de confort sau tehnologice, limitele admisibile la care trebuie reduse concentraţiile diverselor substanţe nocive degajate, la care se adauga de multe ori cu o pondere importantă consideraţii economice, au condus la folosirea unei game foarte variate de instalaţii de ventilare si climatizare.
Pentru o incăpere industriala cu pereţi exteriori la care au loc numai degajări de caldură, este suficientă pentru indepărtarea acestora o ventilare naturală-organizată, adica să se practice la partea superioară orificii de evacuare, iar la partea inferioară orificii pentru pătrunderea aerului exterior. În cazul materiilor aglomerate datorită degajărilor mari de căldură şi umiditate, precum şi a valorilor la care trebuie menţinuţi parametrii de control, este necesară răcirea aerului introdus, pentru a i se mări capacitatea de preluare a căldurii, iar pentru a asigura preluarea surplusului de umiditate, este necesară şi uscarea lui. Aceasta constituie una din formele clasice sub care se întâlnesc instalaţiile de climatizare.
Unele procese tehnologice (industria textilă, optică, prelucrari de mare precizie, laboratoare metrologice etc) impun uneori cerinţe şi mai stricte în privinţa unuia sau mai multora dinte parametrii microclimatului interior, ceea ce influienţează nu numai complexitatea agregatului de climatizare, ci însuşi sistemul constructiv al incintei respective.
Preocuparea pentru asigurarea condiţiilor de microclimat corespunzătoare specificului muncii desfăşurate de oameni sau naturii procesului tehnologic, trebuie să reprezinte o cerinţa primordială în dezvoltarea tehnicii ventilării şi climatizarii pe plan mondial.
1.2 CLASIFICAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE
La orice sistem de ventilare este necesar să se introducă în încăperi aer (aer refulat, aer introdus), care să preia nocivităţile în exces (căldură, umiditate, gaze, vapori, praf) după care trebuie îndepărtat din încapere (aer viciat, aer evacuat).
Instalaţiile de ventilare pot fi diferenţiate după modul de vehiculare a aerului, după spaţiul supus ventilării, după gradul de complexitate a tratării aerului în funcţie de cerinţele tehnologice sau de confort ale încăperii respective, după diferenţa de presiune dintre interiorul şi exteriorul încăperii ventilate etc.
1.2.1 Clasificarea după modul de ventilare a aerului (fig.1.1)
Prin ventilare naturală se înţelege schimbul de aer realizat într-o încăpere sub acţiunea
combinată a doi factori naturali: vântul şi diferenţa de temperatură dintre exterior şi interior.
Când pătrunderea aerului exterior are loc prin neetanşeităţile şi rosturile elementelor de
construcţie (uşi, ferestre) ventilarea naturală se numeşte neorganizată. Dacă în încăpere sunt practicate deschideri speciale cu dimensiuni determinate, amplasate la anumite înălţimi şi care pot fi închise şi deschise după necesităţi, se realizează o ventilare naturală organizată.
Ventilarea mecanică poate fi simplă, adică să realizeze fie numai o introducere, fie o
evacuare de aer, cu funcţionare de multe ori intermitentă. În funcţie de condiţiile
Fig.1.1 Clasificarea după modul de vehiculare a aerului
ce trebuie create în interior pe lângă ventilator, în circuitul de introducere se mai adaugă un aparat cu ajutorul căruia se poate realiza un proces de încălzire, răcire,uscare sau de umidificare în funcţie de tendinţa dominantă de evoluţie a aerului în interior.
În general, prin vehicularea mecanică a unui debit de aer se urmăreşte limitarea creşterii
temperaturii aerului interior in perioada de vară şi menţinerea unei temperaturi aproximativ constante în perioada de iarna,ceea ce conduce la soluţia frecvent utilizată de intercalare în circuitul aerului introdus, pe lângă ventilator şi a unei baterii de încălzire, care este precedată întotdeauna de un filtru de praf.
Sunt şi cazuri de ventilare mecanică, la care în circuitul aerului se introduc alte aparate
cu ajutorul cărora se pot obţine unele procese simple, ca de exemplu răcirea, uscarea sau umidificarea aerului.
Climatizarea este din punctul de vedere al modului de clasificare tot o ventilare mecanică
însă se deosebeşte de aceasta prin faptul că asigura şi perioada de vară nu limitarea creşterii temperaturii aerului interior, ci o anumită valoare a acesteia şi reglează simultan cel puţin doi parametrii. Evident, alcătuirea instalaţiei este mai complexă, atât ca număr de elemente componente, cât şi din punctul de vedere al aparaturii de reglare şi automatizare.
După criteriile care stabilesc valoarea şi limitele de variaţie ale parametrilor aerului
interior, aceste instalaţii pot fi destinate confortului persoanelor sau unor scopuri tehnologice. Limitele de variaţie a diverşilor parametrii reglaţi (temperatură, umiditate relativă sau viteza de mişcare a aerului interior) sunt în unele situaţii mult mai stricte decât în cazul instalaţiilor necesare în scopuri de confort.
Ventilarea mixtă se poate realiza fie prin introducere mecanică şi evacuare naturală, fie
prin evacuare mecanică şi introducere (compensare) naturală a aerului. Fiind o combinaţie între ventilarea mecanică şi cea naturala ea a apărut ca o posibilitate de suplimentare a debitului de aer necesar pentru situaţia de vară, limitarea interioară a acestuia la cota parte asigurată de ventilarea mecanică şi atenuarea dependenţei schimbului de aer realizat de acţiunea factorilor naturali constituind o posibilitate de exploatare economică a acestor instalaţii.
Curs ventilatii facultatea de constructii si arhitectura timisoara
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
