Nevoia de cunoastere, caracteristica esentiala a omenirii, dar mai ales necesitatea ca suma cunostintelor
acumulate in timp sa fie transmisa generatiilor viitoare s-a facut simtita si in domeniul masuratorilor terestre atat prin
gasirea modalitatilor de reprezentare a unor zone prin care oamenii au calatorit cat si a celor in care isi desfasurau
activitatea in mod curent. Sunt cunoscute necesitatile omenirii pentru satisfacerea cerintelor militare, economice, de
navigatie, religioase, etc.
Evolutia in timp a masuratorilor terestre a fost conditionata de dezvoltarea stiintelor exacte - matematica si
fizica. Instrumentul teoretic al masuratorilor terestre este furnizat de matematica prin principiile si metodele de
prelucrare a masuratorilor, instrumentele necesare observatiilor sunt construite pe baza cunostintelor de mecanica,
optica si electronica, astronomia permite obtinerea datelor primare necesare prelucrarii retelelor de sprijin pe suprafete
mari si stabilirea formei si dimensiunilor Pamantului, pentru ca la sfarsit sa obtinem imaginea micsorata a zonei de
interes prin intermediul cunostintelor de cartografie.
Respectarea cerintelor privitoare la fidelitatea reprezentarii pe harta a formelor naturale existente in teren nu se
poate face fara legatura cu geografia, geologia si geomorfologia. Cunoasterea geografiei permite o tratare
corespunzatoare a elementelor naturale ale terenului cum ar fi relieful, vegetatia, natura solurilor, hidrografia, in timp
ce apeland la geologie si geomorfologie se ajunge la formele reliefului si legile de modificare a lor.
Domeniul masuratorilor terestre se poate imparti in urmatoarele ramuri principale:
- geodezia - care se ocupa cu studiul, masurarea si determinarea formei si dimensiunilor globului pamantesc sau a
unor portiuni intinse ale acestuia. Pentru a se realiza acest lucru, pe suprafata terestra se determina coordonatele
spatiale ale unor puncte care prin unirea din aproape in aproape determina varfurile unor triunghiuri. Odata
determinate coordonatele geografice sau rectangulare ale acestor puncte, acestea devin puncte de sprijin pentru
toate celelalte masuratori terestre. Totalitatea acestor puncte alcatuieste reteaua de puncte geodezice. Datorita
suprafetei mari pe care se desfasoara aceste lanturi de triunghiuri, este necesar ca la prelucrarea masuratorilor sa se
tina seama de influenta curburii Pamantului.
- topografia - care pornind de la datele furnizate de geodezie (coordonatele unor puncte intr-un sistem unitar, care
insa nu delimiteaza detalii din teren), sa stabileasca pozitia relativa a obiectelor din teren si sa le reprezinte pe harti
sau planuri. Caracteristic pentru lucrarile topografice este ca acestea se desfasoara pe suprafete relativ mici in care
influenta curburii Pamantului este considerata neglijabila.
- fotogrametria - poate fi considerata ca o tehnica noua in masuratorile terestre in sensul ca pozitia unor detalii se
obtine direct pe fotografii speciale, metrice, numite fotograme, executate in anumite conditii, fie din avion
(denumite fotograme aeriene) fie de la nivelul solului (fotograme terestre). Ca si topografia, exploatarea
fotogramelor se face utilizand reteua de sprijin creata cu ajutorul geodeziei.
Prin produsele pe care le furnizeaza - harti si planuri - masuratorile terestre sunt indispensabile diverselor
domenii de activitate, indiferent de stadiul de executie al unei lucrari; sunt folosite la constructia si sistematizarea
teritoriala, la organizarea teritoriului agricol, la amenajarea silvica sau hidrologica, in prospectarea si exploatarea
zacamintelor de substante utile, precum si la elaborarea de studii si cercetari in domeniul hidrografic, pedologic,
geologic, geografic.
Importanta stiintifica a masuratorilor terestre consta in aceea ca furnizeaza date necesare studierii formei si
dimensiunilor reale ale Pamantului si modificarile in timp ale acestora.
1.2 Elementele topografice ale terenului.
1.2.1 Forma si dimensiunile
Pamantului.
Sectionarea cu un plan
vertical a scoartei terestre permite
observatia ca se disting trei curbe
care intereseaza si anume : suprafata
topografica, geoidul si elipsoidul de
referinta (fig.1.1).
Suprafata topografica este
de fapt urma terenului lasata pe
planul de sectiune, urma care
datorita neregularitatilor nu se poate
exprima printr-un model matematic. Este suprafata care face obiectul reprezentarilor pe harti si planuri.
Suprafata topografica
Geoidul Elipsoidul
V
V'
N
N'
Suprafata marii Ho
V V' - verticala la geoid N N' - normala la
Figura 1.1 - Suprafata topografica, geoidul si elipsoidul de referinta.
Notiuni generale
4
Geoidul reprezinta locul geometric al punctelor care materializeaza nivelul marilor si oceanelor, nivel
neafectat de miscarea valurilor, curenti sau mareelor, prelungit pe sub continente. Numit si suprafata de nivel zero, nu
se poate exprima printr-un model sau formula matematica. Datorita faptului ca nu reprezinta nici macar aproximativ
configuratia terenului natural, nu face obiectul reprezentarii pe harti si
planuri, fiind de fapt o forma geometrica ipotetica din punct de vedere
al exprimarii.
Elipsoidul de referinta a aparut ca urmare a imposibilitatii
reprezentarii terenului sau a geoidului pe harti si planuri prin
coordonate. Fiind descris de o relatie matematica, corespondenta
reciproca intre puncte din teren si omoloagele lor pe elipsoid permite
raportarea acestora pe harti si planuri prin coordonate, intr-un sistem
unic si unitar. In timp, s-au folosit o serie de elipsoizi de referinta care
au purtat numele celor care le-au descris prin marimile lor
caracteristice: Delambre, Bessel, Heyford, Krasovski. Pentru toate
tipurile de elipsoizi cunoscuti, elementele caracteristice cu valorile
acestora numai pentru elipsoidul Krasovski,sunt:
a = 6378245 m (semiaxa mare)
b = 6356863 m (semiaxa mica)
a = (a-b)/a = 1/298,3 (turtirea elipsei)
1.2.2 Proiectia punctelor in geodezie si topografie.
Elementul care defineste modalitatea de proiectare a punctelor pe o suprafata este marimea acesteia in sensul
ca la suprafetele mari se impune sa se tina cont de curbura Pamantului (cazul unor regiuni, tari, continente sau intreg
globul), in timp ce daca suprafata determinata de puncte este mica, influenta curburii se poate neglija. In primul caz
avem de-a face cu ceea ce se numeste proiectie geodezica iar in al doilea caz cu o proiectie topografica a punctelor.
Prin proiectia geodezica a punctelor
de triangulatie A, B, C, D pe suprafata
elipsoidului in punctele a, b, c, d se obtin
triunghiuri cu laturi curbe, laturi care se
numesc si linii geodezice.
Se poate observa (figura 1.3) ca in
acest caz proiectantele punctelor de
triangulatie sunt convergente catre o zona din
centrul globului pamantesc.
Daca suprafata pe elipsoid este mica
(cazul punctelor apropiate), putem asimila
elipsoidul cu o suprafata plana fara ca precizia
coordonatelor si pozitia punctelor sa sufere. In acest caz proiectantele punctelor vor fi paralele intre ele, iar pozitia
punctelor de triangulatie se defineste prin coordonatele rectangulare plane x, y precum si prin cota H reprezentand
distanta pe verticala de la suprafata de nivel zero la punctul din teren. Se poate observa ca totdeauna distantele care se
pot determina pe planuri reprezinta de fapt proiectii orizontale ale distantelor inclinate corespondente.
1. ***********, Masuratori terestre. Fundamente. 3 volume. Colectiv Facultatea de Geodezie.
Editura MatrixRom Bucuresti, 2005
2. Cosarca, C. - Topogafie inginereasca, Editura Matrixrom, Bucuresti, 2005
3. Gagea, V. - Calcule Topografice, Editura Tehnica, Bucuresti, 1973
4. Gutescu, D. s.a. - Indrumar de practica topografica si laborator, Facultatea de constructii
1981.
5. Leu, I., s.a. - Ghid practic de masuratori topografice. Editura Pheonix, Brasov, 2002
6. Munteanu, C. - Cartografie matematica, Editura Matrixrom, Bucuresti, 2005
7. Onose, D. - Topografie, Editura MatrixRom, Bucuresti, 2004
8. Saracin, A. - Topografie. Note de curs si aplicatii. Editura Matrixrom, Bucuresti, 2005
9. ***********, diverse documentatii internet
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
