Psihologia Deficienților de Auz

In scopul de a ne apropia de ceea ce am considerat ca fiind principala dificultate de invatare la deficientii de auz -

limbajul verbal - care constituie sursa anumitor particularitati si dificultati, vor fi abordate, pe rand, aspectele structurarii psihice la aceste persoane, in principal cele cognitive dar. dupa cum vom vedea, si cu serioase implicatii extracognitive asupra dezvoltarii diferitelor sectoare aie personalitatii si asupra modalitatilor educationale.

Deficienta auditiva conduce la limitari sl particularitati in dezvoltarea limbajului, influenteaza negativ asimilarea de informatii din mediu, are impact asupra organizarii memoriei si asupra flexibilitatii adaptative. De asemenea, este limitata dezvoltarea priceperilor comune si apar dificultati asociate de acceptare, identitate si imagine de sine. Este influentata structurarea si functionalitatea UKpeetsiiiT ?O'jicrs.x -a --hz^.vtV: au, gasusioa.

Pentru depasirea limitarilor impuse de deficienta senzoriala si pentru stabilirea programelor de recuperare, trebuie identificati factorii care influenteaza in -mai mare '(Li&mA des/ol;:srea cia&alexJi a CQilL'd'd 'aaiaaara; m au:-. Privarea senzoriala exercita variate efecte astfel, afectiunile urechii medii antreneaza deficiente auditive de tipul celor

v

usoare sau moderate (Lafon, 1985). Modificarile functionale ale urechii interne conduc la deficiente auditive de perceptie, cu consecinte sociale mult mai grave decat in cazurile anterioare. Deficientele auditive din categoria celor de perceptie altereaza considerabil perceptia mediului precum si toate constructiile psihofiziologice ale lumii copilului. Chiar daca prin compensare tehnica, auditiva sunetele sunt percepute, este perturbata intelegerea mesajului, aici fiind locul de interventie al educatiei speciale.

1. Modalitatile senzoriale la deficientii de auz

In cele ce urmeaza ne propunem sa surprindem

modalitatile prin care deficitul auditiv se rasfrange asupra diferitelor domenii ale vietii psihice si in special asupra functiilor cognitive, demers pentru care este necesar sa subliniem care sunt functiile auzului si ale limbajului ceea ce ne va permite sa evidentiem acele structuri sau componente care sunt afectate in conditiile deficientei, precum si care este natura acestor atingeri. ..,..?.-,.

in absenta auzului, vazul capata un rol important ca sursa de informare, cu care opereaza copiii surzi. O cale informationala de priiti ordin pentru surzi este calea vizuala de exemplu, o mare parte din informatiile asupra limbajului celor din jur (limbaj verbal si limbaj gestual) este captata pe aceasta cale. Unii specialisti sustin ca la copiii surzi sensibilitatea vizuala si performantele legate de aceasta sunt afectate, fiind sub norma, comparativ cu auzitorii. Altii considera ca, datorita solicitarii mai intense a vazului,

la surzi le depasesc pe cele ale

in umia unor cercetari experimentale s-a ajuns la urmatoarele constatari: daca sarcinile vizuale sunt mai simple si nu necesita procese de sinteza, performantele surzilor nu

sunt sub nivelul normei. Daca sarcinile perceptive vizuale sunt mai complexe, performantele copiilor surzi sunt mai mici. Performantele vizuale cresc numai daca se realizeaza un antrenament special de stimulare a vazului: antrenament ia tahistoscop, redarea sub forma de desen a perceptiilor vizuale etc.

Este afectata sinteza perceptiilor din cauza nedezvoltarii limbajului, care are si aceasta functie, de

Defectele vederii cromatice la copiii surzi sunt mai

numeroase decat la auzitori. La populatia normala aceste defecte sunt intre 1-5% iar la surzi de 7% (Ishihara).

Perceptia haptica include sensibilitatea tactila si cea kinestezica. La copiii surzi exista devieri de la norma, mai ales daca sarcina perceptiva este mai complexa.

Referitor la aceste modalitati senzoriale, daca performantele la auzitori cresc aproape progresiv, ia copiii surzi, in clasele I-IV, performantele inregistreaza un salt considerabil, iar in clasele mai mari performantele surzilor se apropie de ale auzitorilor. Printr-o actiune sistematica, prin exercitii speciale pentru dezvoltarea sensibilitatii tactil-kinestezice, copiii surzi recupereaza decalajul si se inscriu in norma.

Sensibilitatea vibratila este o forma specifica de sensibilitate, distincta de cea tactila. Aceasta forma de sensibilitate nu a fost suficient studiata la auzitori si nici la surzi. Exista date prin care sensibilitatea vibratila se apropie de cea auditiva, aceasta poate fi considerata ca un auz de contact. Stimulul este aceiasi: vibratia corpurilor, dar auzul s-a dezvoltat pornind de la aceasta sensibilitate comuna, pentru a receptiona vibratiile pe calea auditiva, a aerului. Auzul este un simt de distanta, sensibilitatea vibratila intra in functie prin contact direct.

Referitor la aceasta sensibilitate exista mai multe opinii:

a) Unii autori o considera ca varianta a sensibilitatii tactile. Receptorii sensibilitatii tactile ar fi aceeasi ca si cei pentru sensibilitatea vibratila.

Alti autori considera ca aceasta sensibilitate nu este o simpla varianta a sensibilitatii tactile, ea are alti receptori, alte cai aferente si alte cai corticale. Marinescu (citat de Mare, 1993) sustinea ipoteza prin care sensibilitatea vibratila este de natura osoasa, receptorii vibratili aflandu-se in periost.

c) Sensibilitatea vibratila are receptori specifici, inca nepusi in evidenta. Este sustinuta ipoteza "generai-tisulara" a sensibilitatii vibratile. Receptorii vibratili sunt raspanditi in toate tesuturile: muscular, cutanat, periost. Comentand teoria sensibilitatii osoase, acesti autori considera ca atunci cand plasam un

Drillieii, C, Drummond, M. (1983). Speech Disorder and Severe

Hearing L/>ss. Development Screening and the Child with Special

Needs. London etc: Spastics International Medical Publications.

Erber, N. P. (1982). Screening Auditory Abiliiies. Auditory Training.

Washington: AL Graham Bell Asociation for the Deaf.

Fox, N. (1999). The Role of Early Experience in Infant Development,

Johnson&Johnson

Fraser, B. with the Course Team (1995). An Introduciion to the

Hearing-Impaired Child. University of Birmingham.

Fraser, B. (1995). Audiology B -The Physics of Sound and acoustics,

University of Birmingham.

278

Furth, H. (1966). Thinking without Language: Psychological Implications of Deafness. New York: Free Press. Gszzasiiga, M.(1995). The Cognitive Neurosciences, Massachussets Institute of Tehnoiogy.

Garbea, St.; Cotul, G. (1967). Fonoaudiologie. Bucuresti: Editura didactica si pedagogica.

Gerrow, J.(1992) Psychology, An introduction, 3rd Edition, Harper Coilins Publishers.

Gregory, S., Mogford, K., Bishop, J. (1979) Mother's Speech to Young hearing-impaired children, Journal of the British Association of Teachers of the Deaf.

Gremaud, G., Alisedo-Costa, G. (1989). Rondai, J.A., Pierart