Comunicarea umană

In Partea I a cursului ne vom concentra asupra comunicarii umane in general. Vom discuta aspectele generale care stau la baza unei bune comunicari umane la toate nivelurile: intrauman (cum comunicam cu noi insine), interuman (comunicarea eficienta intre doua persoane), de grup (nu mai mult de 10 persoane), public (prelegerea) si de masa.

Numim comunicarea ,,umana" nu numai datorita faptului ca are loc intre oameni, ci si pentru ca vom folosi o abordare profunda. Vom evita abordarea de suprafata in care ne putem insusi anumite deprinderi de a mima intelegerea celuilalt sau respectul reciproc, ci vom vedea care sunt conditiile necesare pentru a asculta, a intelege si a respecta. Vom folosi o abordare in care dorim ca participantii sa fie parteneri, nu adversari, fie ca este vorba de o comunicare obisnuita, sau de o negociere.

Pentru a reusi acest lucru este imperios necesar a l cunoaste pe celalalt si, mai ales, a ne cunoaste pe noi insine. O comunicare umana profunda are loc doar daca suntem constienti de nevoile si interesele noastre si daca ne sunt clare nevoile si interesele celuilalt. O colaborare de durata poate fi posibila numai daca ne concentram pe partea comuna a nevoilor si intereselor si daca incerca sa largim aceasta zona comuna.

Abordarile manipulatoare in urma carora celalalt face ce vrem noi cu scopul indeplinirii propriilor interese si al satisfacerii propriilor nevoi, neglijandu le sau ignorandu le pe ale celuilalt ne pot pune in situatia celui care are castiguri pe termen scurt. Pe termen lung, insa, cu certitudine manipulatorul va avea de pierdut, fie ca isi va da seama de acest lucru, fie ca nu. Castigurile lui vor veni, cel mult, intr un singur plan al existentei, cel material de obicei. In celelalte planuri va avea de pierdut.

In Partea I a cursului vom aborda notiunile generale cu privire la comunicarea umana in Capitolul 1 si notiunile elementare care stau la baza cunoasterii de sine si a celuilalt in Capitolul 2, insistand si asupra stilurilor de invatare. In Capitolul 3 sunt prezentate elementele care stau la baza unei prelegeri de succes, iar in Capitolul 4 se militeaza pentru importanta ascultarii si a artei de a oferi un feedback. In Capitolul 5 sunt prezentate pe scurt cateva modele de optimizare a comunicarii care pot fi folosite ca grile de lectura, cu referire la Analiza Tranzactionala, Process Communication Management si Programarea Neuro Lingvistica si vor fi prezentate pe scurt conceptele Analizei Tranzactionale.

Capitolul 1. Notiuni generale

1.1. Ce este comunicarea umana

Este dificil de a da o definitie pentru un lucru atat de simplu despre care toti ,,stim" atat de multe lucruri, comunicarea umana. Sunt foarte multe definitii date de expertii in domeniu, dar nici una nu este unanim acceptata.

Frank Dance si Carl Larson (1976) au depus efortul de a aduna definitiile propuse de diferiti autori si s au oprit la cele mai semnificative 126 de formulari. Nici una dintre definitiile propuse nu au avut darul de a i satisface pe toti specialistii din domeniu.

Din punctul meu de vedere, comunicarea umana este un proces esential existentei fiintei umane. Astfel, eforturile de a reuni toate elementele ce caracterizeaza acest proces intr o singura fraza nu mi se par atat de importante. In continuare, vom incerca sa descoperim elementele ce definesc comunicarea umana. Totusi, iata cateva dintre diferitele definitii existente:

- Comunicarea umana este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimul cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi (auditoriul).

- Comunicarea umana inseamna totalitatea proceselor prin care o minte poate sa o influenteze pe alta.

- Comunicarea este o actiune a unui organism sau a unei celule care altereaza modelele probabile de comportament ale unui alt organism sau ale altei celule, intr o maniera adaptativa pentru unul sau pentru ambii participanti.

1.2. Schema generala a comunicarii

Putem vorbi despre o sursa a comunicarii care produce mesajul (Figura 1: Schema fundamentala a comunicarii) care poate contine ganduri, sentimente, idei, sau emotii. Mesajul nu poate fi transmis in forma pura, ci este trimis prin este tradus in cuvinte insotite de tot ceea ce inseamna limbajul nonverbal (vezi 1.5. Categoriile de limbaj).

Asadar, mesajul este codificat in ,,limba" emitatorului si transmis prin intermediul unui canal (verbal, nonverbal, vizual etc.). In comunicarea umana, rareori folosim un singur canal. In acest moment al comunicarii, apar ,,zgomotele" care pot perturba comunicarea. In categoria perturbatiilor, putem exemplifica zgomotele fizice (zgomotul strazii, intunericul, ceata etc. Perturbatiile pot aparea si in etapele de codificare si decodificare in functie de particularitatile sursei si destinatiei. Este vorba de diferentele semantice ale unor cuvinte si de experienta de viata a fiecaruia (vezi 2.2. Imaginile despre lume si viata).

Semnalul este receptionat si decodificat la destinatie. Destinatarul receptioneaza si intelege mesajul transmis mai mult sau mai putin in concordanta cu ceea ce a vrut emitatorul sa exprime: adevarul este cel auzit, nu cel rostit.

In continuare, rolurile se pot schimba: destinatia devine sura si sursa devine destinatia.

Figura 1: Schema fundamentala a comunicarii

1.3. De ce si ce comunicam

In primul rand, sa constatam ca nu putem sa nu comunicam. In orice moment, fie ca vorbim, fie ca nu, comunicam, exprimand idei, opinii, pareri, emotii, sentimente, atitudini, fapte, energii, sensuri pentru a ne satisface nevoi (materiale sau psihologice), aspiratii, dorinte si interese, incercand sa convingem, sa influentam, sau sa educam.