Termenul ,,conflict" provine de la verbul latinesc confligo/ere = a se lupta, a se bate intre ei. Dictionar enciclopedic ilustrat (1999) defineste conflictul ca ,,neintelegere, ciocnire de interese, dezacord, antagonism, cearta, discutie violenta", iar Webster's ca ,,un dezacord, sau o coliziune acuta de interese, idei etc. care se refera mai degraba la proces decat la rezultat ".
In literatura de specialitate intalnim doua abordari ale conflictului: ,,invingator - invins" si ,,invingator - invingator".
Din perspectiva ,,invingator - invins", L.A. Coser considera conflictul drept ,,o lupta intre valori si revendicari de statusuri, putere si resurse in care scopurile oponentilor sunt de a neutraliza, leza sau elimina rivalii", in timp ce J. Burton defineste conflictul ca ,,o relatie in care fiecare percepe scopurile, valorile, interesele si conduita celeilalte ca antitetice celor ale sale", iar M. Deutsch afirma ,,conflictul este o incompatibilitate a scopurilor astfel incat atingerea scopului unuia dintre cei implicati atrage reducerea sanselor celuilalt".
Din perspectiva ,,invingator - invingator", Evert van de Vliert afirma ca ,,indivizii sunt in conflict atunci cand sunt obstructionati sau iritati de un alt individ sau grup si reactioneaza inevitabil intr-un mod benefic sau costisitor" (observam caracterul social al conflictului si caracterul posibil unilateral, cand una dintre parti traieste nemultumirea dar evita orice dialog). Orice conflict porneste de la o PROBLEMA care genereaza la participanti COMPORTAMENTE CONFLICTUALE (reale sau dorite) extrem de complexe, orientate spre un REZULTAT. Spre deosebire de el, B. Mayer considera conflictul ca ,,un fenomen psihosocial tridimensional, care implica o componenta cognitiva (gandirea, perceptia situatiei conflictuale), o componenta afectiva (emotiile si sentimentele) si o componenta comportamentala (actiunea, comunicarea). Cele trei componente au contributii conjugate in identificarea si intelegerea conflictului:
- perceptia conflictului, consta in modul in care il intelegem si il evaluam la propria persoana (sunt indispus si nu stiu de ce), la interlocutor (e nervos), in relatia interpersonala (nu mi-a raspuns la salut).
- afectivitatea. Emotiile sunt inerente conflictului. Ele pot avea unul sau mai multe roluri: cauza a conflictului, resursa energetica a conflictului (forta motrice, combustibil), mecanism de stingere a conflictului (satisfactia de a se exprimat), indicator al conflictului (emotia resimtita semnaleaza prezenta conflictului).
- actiunea, care poate avea caracter constructiv/cooperant sau distructiv/competitiv. Actiunile pot imbraca forme diverse de manifestare, de la incercarea de a face ceva in dezavantajul altuia la exercitarea puterii, apoi la violenta si distrugere sau, dimpotriva, la conciliere.
Concluzionand, conflictul organizational poate fi definit drept orice disfunctionalitate a relatiilor social-umane, asa cum sunt ele acceptate sau asteptate in organizatie (grup sau comunitate) si in cultura din care fac parte actorii sociali. Conflictul apare atunci cand doua sau mai multe parti (persoane, grupuri, comunitati) aflate in interdependenta sunt sau se percep diferite sau incompatibile la nivelul nevoilor, valorilor, resurselor sau al unor trasaturi de personalitate, fapt care produce o stare de tensiune ce trebuie descarcata.
5.2 Surse generatoare de conflicte
a) diferentele si incompatibilitatile dintre persoane
Diferentele dintre oameni sunt infinite numeric. Ele devin surse ale conflictului din momentul in care sunt obiect al interactiunii: sunt exprimate intr-o discutie, sunt afisate ostentativ, una dintre parti reclama impunerea propriei valori (,,eu cred ca , nu este adevarat ca ). Cele mai importante deosebiri generatoare de conflicte pot fi considerate urmatoarele:
- trasaturile de personalitate (extravertit vs. introvertit, adaptiv vs. inovativ)
- prejudecatile (rolul principal in revine )
- atitudinile (toleranta vs. intoleranta, acceptare vs. neacceptare)
- perceptia diferita a valorilor (accentuarea simtului estetic in amenajarea locului de munca vs. accentuarea simtului practic)
- gusturile si preferintele (alimentatie, vestimentatie, modalitati de agrement si relaxare). In mod normal, diferentele dintre noi nu ar trebui sa produca disconfort, dar de cele mai multe ori nu le acceptam. Inainte ca ratiunea sa intervina, impulsul egocentric ne determina sa ne instituim o un etalon al corectitudinii si echitatii (sa reactionam).
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
