Comunicarea în Afaceri

Scopul cursului

Scopul cursului este de a-i familiariza pe studenti cu notiuni referitoare la comunicarea in afaceri in economia moderna de piata si de a le reliefa importanta diferitelor forme de comunicare ale firmei in mediul concurential actual.

Obiective

Cursul de fata isi propune definirea comunicarii in afaceri (si nu numai), prezentarea diferitelor forme ale comunicarii la nivel de firma, atat in mediul intern al acesteia, cat si in mediul extern, precum si a necesitatii de a apela la diverse instrumente si modalitati de comunicare in societatea informationala de astazi.

De o maniera sintetica, obiectivele principale ale acestui curs vizeaza:

- definirea si tipologia comunicarii;

- prezentarea cadrului general al comunicarii in afaceri;

- definirea negocierii ca forma principala de comunicare;

- comunicarea comerciala a firmei ;

- comunicarea institutionala - relatiile publice (RP);

- comunicarea interna (comunicarea manageriala);

- comunicarea financiara a firmei.

Forma de evaluare (E - examen; C - colocviu / test final; LP - lucrari de control)

Stabilirea notei finale (procentaje) -raspunsurile la examen/colocviu/lucrari practice

-activitati aplicative atestate/laborator/lucrari practice/proiect etc.

-teste pe parcursul semestrului

-teme de control

CAP I. NOTIUNI FUNDAMENTALE

1.1. Definirea si tipologia comunicarii

Comunicarea scapa incercarilor de a o defini. Americanii Frank Dance si Carl Larson au adunat 126 de definitii ale comunicarii, de la diversi autori si din diverse carti. Dupa 20 de ani de truda, nici una dintre definitii nu s-a dovedit satisfacatoare. Semantica termenului ,,comunicare" nu incape intr-o definitie, dar fiecare definitie posibila surprinde cate ceva din ceea ce este comunicarea.

Cuvantul latinesc ,,communicare" are semnificatia de ,,contact si legatura", dar si de ,,a pune in comun, a impartasi, a pune impreuna, a amesteca si a uni". In limba de toate zilele. Folosirea cuvantului ,,comunicare" nu se loveste de probleme deosebite. Majoritatea vorbitorilor se gandesc la ,,a aduce la cunostinta" sau la ,,a informa". Faptul este evidentiat de orice dictionar explicativ unde, in general, sunt mentionate trei semnificatii, partial suprapuse, ale cuvantului ,,comunicare": comunicare = 1.instiintare, aducere la cunostinta; 2.contacte verbale in interiorul unui grup sau colectiv; 3.prezentare sau ocazie care favorizeaza schimbul de idei sau relatii spirituale.

Intr-o forma extrem de simpla, procesul de comunicare sau comunicarea poate fi redat (sau redata) astfel:

informatie informatie

emitator ?????? canal ?????? receptor

Din aceasta schema se poate intelege ca procesul comunicarii presupune mai mult decat un participant; anume, pe langa emitator (sau emitent) exista unul sau mai multi receptori potentiali. Esenta procesului este deplasarea, transferul sau transmiterea informatiei de la un participant la celalalt. In mod frecvent, circulatia are loc in dublu sens, este bidirectionala. Acesta este, bunaoara, cazul dialogului, al unei discutii intre doua persoane care, alternativ, joaca rolul de emitator (vorbitor) si receptor (ascultator). Alteori, circulatia informatiei poate avea loc in sens unic; este cazul monologului, al cuvantarilor, al comunicarii prin presa, radio sau televiziune.

Comunicarea nu se incheie o data cu preluarea sau receptarea opiniilor, ideilor sau comportamentului celor care o recepteaza. Procesul poarta numele de efect al comunicarii si se bucura in stiinta comunicarii de o atentie deosebita. Prin urmare, modelul elementar al comunicarii trebuie extins:

informatie informatie informatie

emitator ????? canal ????? receptor ????? efect

In aceasta schema, comunicarea se aseamana procesului ,,stimul-reactie" (receptorul reactioneaza la stimulii provenind din partea emitatorului). Dar nu orice proces ,,stimul-reactie" reprezinta o situatie comunicativa. Procesul ,,stimul-reactie", pentru a apartine comunicarii, ar trebui sa fie cel putin un proces intentional. Astfel, pentru ca transferul de informatie sa devina un proces de comunicare, emitentul trebuie sa

1. Baldrige, L. - ,,Codul manierelor in afaceri", ASE, S.C. ,,Stiinta & Tehnica" S.A., Bucuresti, 1985

2. Bougnoux, D. - ,,Introducere in stiintele comunicarii", Ed. Polirom, Iasi, 2000

3. Candea, R.M.; Candea, D. - ,,Comunicarea manageriala aplicata", Ed. Expert, Bucuresti, 1998

4. Certo, S.C. - ,,Managementul modern", Ed. Teora, Bucuresti, 2000

5. Cohen, H. - ,,Orice se poate negocia", Ed. Colosseum, Bucuresti, 1995

6. Coman, C. - ,,Relatii publice", Ed. All, Bucuresti, 1999

7. Epuran, G. - ,,Tehnici promotionale", Bacau, 1998

8. Hiltrop, J.-M.; Udall, S. - ,,Arta negocierii", Ed. Teora, Bucuresti, 1998

9. Olaru, S.D. si Soare C.R. - ,,Managementul relatiilor cu publicul si maniere in management", Ed. Luminalex, Bucuresti, 2001

10. Pistol, Gh. - ,,Negocierea: teorie si practica", Institutul National de Cercetari Comerciale ,,Virgil Madgearu", Bucuresti, 1994

11. Prutianu, S. - ,,Manual de comunicare si negociere in afaceri", vol I si II, Ed. Polirom, Iasi, 2000

12. Robinson, S. - ,,Management financiar", Ed. Teora, Bucuresti, 1997