Am tot privit cum asteapta ziaristii, cum navalesc spre o usa care se deschide, cum pun intrebari la care capata sau nu raspuns. Am vazut cum se formeaza si se folosesc sursele. Am citit despre jurnalismul de investigatie, Cod Deontologic si Cod Penal.
Am vazut cum devin oamenii de orice profesie "ziaristi" sau ziaristi. Faima primilor se rasfrange asupra celorlalti. Cu faima de "pleava, ziaristul trebuie sa-si faca nume. Sau asa inseamna ca-l are?
Ca sa ajunga sa-si faca nume si semnatura sa-i fie respectata, sa-l caute cititorul in paginile unei publicatii pentru ca l-a descoperit integru si vrea sa afle ce mai "zice", ziaristul trebuie sa deschida usi; trebuie sa gaseasca "cheia" potrivita fara ca aceasta, "cheia", sa se intoarca impotriva sa. Si, mai ales, nu trebuie sa-si inchida usa singur cu greseli de incepator. Nu trebuie sa bajbaie.
Modul de a se prezenta, modul de a citi in ceea ce citeste, vede si i se spune ar fi una dintre chei. Faptul ca stie ca poate fi "citit " la randul sau ar fi o alta cheie. Pe acelasi lant de chei ar fi pregatirea sa, sursele pe care stie sa si le formeze, sa le foloseasca, sa le respecte.
Ziaristul este el insusi manager: conduce un ziar, un post de radio sau de televiziune, dar se conduce intai dupa principii si norme deontologice. Conduce intai discutia si gestioneaza timp; conduce investigatia si gestioneaza timp si spatiu tipografic sau de emisie. Ziaristul este intermediar intre interlocutorul sau si cititori, radioascultatori, telespectatori. In fata lor isi gestioneaza informatia.
Ziaristul se prezinta in fata unei persoane care detine informatie, care gestioneaza imaginea proprie, imaginea unei personalitati sau pe cea a institutiei pe care o reprezinta; se afla, in acelasi timp, pe pozitia de a-i raspunde la intrebari. Sa numim aceasta persoana manager.
Un manager are principii si norme specifice pozitiei sale. Stie despre ziarist ca este curios si ca pune intrebari "periculoase", si "ce stie el despre organizare, planificare, productie, vanzare?".
Ziaristul isi poate pune aceeasi intrebare: ce stie un manager despre comunicare?
Un punct comun intre ziarist si manager este informatia. Unul vrea s-o obtina de la celalalt, iar acest "celalalt" vrea sau nu s-o ofere. Ambii au reguli de comunicare si conduita. Ambii au un anumit interes.
In numarul din luna februarie 2000 al revistei "Manager club", la pagina 9, citand sursa "World Learning"-sunt publicate "Reguli de lucru cu presa in cadrul unui interviu".
Se spune ca presa este a patra putere in stat, iar managerul modern trebuie sa stie sa lucreze cu presa. "Altfel, tot presa il va sanctiona drastic, rezultatul fiind pierderi financiare si de imagine greu de calculat si, mai ales, greu de recuperat".
Managerii sunt sfatuiti:
- Sa spuna ceea ce au de spus de la bun inceput, mai ales in cazul presei audio-vizuale cunoscuta pentru "superficialitatea" sa, datorata in parte costului unui minut de emisie, in parte permanentei crize de timp cu care se confrunta posturile de radio si de televiziune. "O declaratie scurta nu poate fi preluata decat integral si corect";
- Sa se exprime pe intelesul tuturor. Fiecare declaratie trebuie sa fie conceputa astfel incat sa fie inteleasa de cei carora li se adreseaza: training, P.R. sau sustenabilitate nu sunt termeni comuni;
- Sa spuna si motivul pentru care nu pot oferi o informatie (nu o cunosc, nu sunt siguri de ea, este confidentiala). Formule de genul "Nu am nici un comentariu de facut" sunt mai mult acuzatoare decat diplomatice.
- Sa aleaga cele mai precise si revelante cifre, de exemplu: "3 din 5 consumatori folosesc produsul nostru";
- Sa ceara clarificari in cazul in care nu au inteles, dar fara a inversa rolurile.
- Sa isi controleze discursul pentru ca tot ce spui poate fi folosit impotriva ta ;
- In cazul unor intrebari delicate si de neevitat, sa foloseasca jumatatile de adevaruri, dar sa ramana cat mai aproape de adevar.
Presa este o lume mica, in care exista legaturi deosebit de stranse si nenumarati
Barus-Michel Jacqueline, Giust-Despaires Florence, Ridel Luc, Crize, Abordarea psihosociologica clinica. Editura Polirom, Iasi, 1998.
Boorstin Daniel I., The image. A guide to Pseudo-Events in America. New York, SUA, Atheneum, 1985.
Brodi E.W., Managing Communication Processes; From Planning to Crisis Response. Praeger, New York,1991.
Ceausu Iulian, Agenda managerului, vol. III, Bucuresti, 1993
Chivu Iulia, Dimensiunea europeana a managementului resurselor umane, Ed. Luceafarul,2003.
Cornelius Helena, Faire, Shoshana, Stiinta rezolvarii conflictelor, Editura Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1996.
Covey Steven, Eficienta in sapte trepte, Editura Leader,2002.
Culda Lucian, Organizatiile, Ed. Licorna , Bucuresti,1999.
Fisher R., W. Ury, B Patton, >> Succesul in negocieri >>, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1995.
Grant Wendy, Rezolvarea conflictelor, Ed. Teora, Bucuresti, 1997.
Hall Richard, Organizations. Structures, Processes and Outcomes ,Prentice-Hall International.Inc.,1996)
Huntington P.Samuel, Ordinea politica a societatilor in schimbare, Ed.Polirom, Iasi, 1999.
Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Editura Humanitas , Bucuresti,1983.
Johns Gary, Comportament organizational, Ed. Economica,Bucuresti,2002.
Legeron Patrick, Cum sa te aperi de stres , Editura Trei,2001.
Levinson Harry, Organisational Diagnosis, Cambridge, Massachusetts, Harvard U.P., 1972.
Manolescu Aurel, Managementul resurselor umane, Ed. Economica, Bucuresti, 2001.
McLonglin Barry, Risk and Crissis Communication, Mc.Longlin Multimedia Publishing Ltd., Ottawa, 1996.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
