Studii de caz în competiția internațională

Regulile comertului inte rnational sufera un proces evident de clarificare si

tot mai larga cuprindere prin mecanismele juridice puse la punct sub egida

Organizatiei Mondiale a Comertului. Directia nu este insa la fel de limpede

cea a libertatii schimburilor comerciale, fara ca aceasta sa fie in mod

necesar trecuta in subsidiar. Se poate vorbi mai degraba de pastrarea unei

competitii deschise, in care tarile sa isi poata apara si promova interesele

comerciale potrivit unei discipline multilateral agreate.

Acest studiu de caz indreapta atentia asupra conditiilor de formulare a

politicii comerciale in contextul international de astazi. Probabil

transformarea cea mai vizibila fata de deceniile anterioare este constructia

unui sistem international in care firmele si nu statele devin din ce in ce mai

responsabile pentru mediul competitional in care opereaza. Aceasta

perspectiva este completata prin raspunsuri la intrebarile:

In ce masura sunt implicatiile pentru relatia ,,guvern - mediu de afaceri"

diferite de la etapa GATT la etapa OMC?

Pe ce se bazeaza politica liberalizarii comerciale?

Cum se poate vorbi practic de egalitatea sanselor in comertul international?

Care sunt implicatiile directe pentru formularea strategiilor de patrundere pe

pietele externe?

Intr-un orizont de timp de 10-15 ani, ce asteptari trebuie sa aiba firmele

privind regulile comertului international? In ce mod se va modifica politica

guvernamentala?

CAZUL

1

Studii de caz in competitia internationala

La prima vedere pare un lucru surprinzator ca practica comertului

liber, atat de solid fundamentata teoretic - si fara indoiala una dintre

putinele teorii economice atat de clar demonstrate - sa isi gaseasca

sprijinul intr-o constructie institutionala indelung construita, laborioasa si

chiar controversata. Cu toate acestea, procedura complicata prin care

statele isi apara interesele in comertul international nu face decat sa

sublinieze ca formularea politicii comerciale este de departe un proces la

fel de simplu pe cat teoria lasa sa se inteleaga.

In 1944, in climatul conferintei asupra cooperarii economice

internationale de la Bretton Woods, a fost gandit un sistem format din

Banca Mondiala, Fondul Monetar International si Organizatia Comertului

International. Aceasta din urma era menita sa acopere aspecte ale relatiilor

comerciale internationale privind ocuparea fortei de munca, dezvoltarea

economica, practicile comerciale restrictive, acorduri pe marfuri si politici

comerciale. Din acest proiect, nu a fost acceptat in cele din urma decat un

acord in domeniul politicilor comerciale - General Agreement on Tariffs and

Trade, GATT - care in 1948 era agreat de 23 de state ca baza a

reglementarilor viitoare in ceea ce priveste in principal reducerea taxelor

vamale pentru produsele industriale. Astazi, acest corp de reglementari

este cunoscut drept GATT 1947, in timp ce adaugirile aduse de ultima

runda a negocierilor au creat un nou text - GATT 1994.

Efortul depus de-a lungul rundelor de negocieri a condus la

rezultate considerate istorice in ceea ce priveste liberalizarea comerciala:

de la o medie ponderata a taxelor vamale in 1947 de 40% in randul tarilor

dezvoltate s-a ajuns prin negocierile ultimei runde (Uruguay, 1986-1994) la

un nivel de sub 5% si la o crestere a schimburilor de 15 ori in perioada

considerata1. In timp a aparut insa evident ca domeniile care au fost

respinse initial din negocierile multilaterale determina intr-o masura cel

putin la fel de importanta ca si taxele vamale conditiile de acces pe pietele

externe. Expunerea 1 ofera o imagine de ansamblu a evolutiei domeniilor

de negocieri in timp.

Decizia de transformare in 1995 a GATT intr-o constructie

institutionala mai solida - Organizatia Mondiala a Comertului, OMC - a fost

in primul rand un raspuns la aceasta provocare. Cu 144 de tari membre si

inca peste 20 in proces de aderare, OMC este de departe cel mai

important for de reglementare a conduitei statelor in materia comertului

international. In formularea care se da astazi, comertul international nu mai

este insa doar sub iectul preocuparilor diferitelor state pentru un comert mai

liber, desi acest deziderat reprezinta intotdeauna punctul de plecare. Mai

degraba statele se inteleg asupra pastrarii unei anumite discipline a

1WTO. WTO Policy Issues for Parliamentarians. A Guide to Current Trade Issues for

Legislators, Geneva, May 2001.

Disciplina comertului international

schimburilor comerciale, fara ca negocierile sa urmeze doar sensul

liberalizarii comertului.

Aranjamentele din cadrul OMC

Disciplina comertului international rezulta dintr-o retea de contracte pe care

statele membre OMC le agreeaza prin consens (in mod obisnuit), le

semneaza si le ratifica prin procedu rile interne uzuale. Conditiile de acces

pe pietele externe se negociaza multilateral in cadrul OMC sau bilateral

prin acorduri preferentiale, dar care trebuie sa se incheie in termeni

acceptati la OMC. Obiectivul negocierilor comerciale multilaterale este

definit prin urmatoarea formulare practica :

Crearea unui sistem comercial liberal si deschis, in cadrul

caruia firmele din mediul de afaceri al tarilor membre pot

face comert unele cu altele in conditiile unei concurente

oneste.2

Deoarece peste 90% din volumul total al schimburilor internationale

anuale este acoperit de membrii OMC, se poate spune ca negocierile in

cadrul OMC reprezinta in cele din urma sursa principala - juridica si

economica - de formare a instrumentelor de promovare si protejare a

intereselor comerciale la extern si pe piata interna.

Cea mai mare parte a relatiilor contractuale priveste toate tarile

membre - acordurile multilaterale - in timp ce o parte din intelegerile

convenite sunt aplicate doar de semnatari in baza optiunilor proprii.

Exemple pentru acestea din urma sunt acordurile plurilaterale si cele

privind serviciile de telecomunicatii, tehnologia informatiei si serviciile

financiare. Expunerea 2 prezinta structura organizationala a OMC

impreuna cu domeniile acoperite prin aranjamentele negociate.

Prin toate acordurile incheiate statele se obliga la aplicarea unui

tratament ne -discriminatoriu - definit prin clauzele ,,natiunii celei mai

favorizate" si a ,,tratamentului national" - fata de partenerii lor comerciali,

ceea ce inseamna practic ca au obligatia sa acorde un tratament egal

bunurilor indiferent de provenienta lor, dar si dreptul ca exporturile lor sa

beneficieze pe pietele externe de un tratament de asemenea egal cu al

celorlalti exportatori. Comertul cu servicii, bazat pe acelasi principiu, este

gestionat printr-un acord separat - General Agreement on Trade in

Services, GATS. O alta extindere de la linia traditionala a negocierilor pe

marfuri o reprezinta subiectul protejarii prin comert a drepturilor de

proprieta te intelectuala.

In linii generale, disciplina comerciala se refera la doua posibilitati

de interfere nta in aspectele comerciale. Pe de o parte, este vorba de

conformitatea ceruta cu normele acceptate pentru tehnica operatiunilor de