TEMA I. COMERŢUL EXTERIOR ÎN CONDIŢIILE
PROVOCĂRILOR GLOBALE
CONŢINUT
1.1.Caracteristicile comerţului internaţional, comerţului exterior în
condiţiile provocărilor globale
1.2. Comerţul exterior – definire, fundamentare, rol
1.3.Trăsături economico-financiare ale activităţii de comerţ exterior
REZUMAT
Ţările cu economiile cele mai deschise spre mediul economic extern au
cel mai mult de câştigat pe termen mediu şi lung. Câştigurile obţinute ca
urmare a participării la comerţul internaţional înseamnă: crearea de locuri de
muncă mai bine remunerate; creşterea stabilităţii şi armoniei la scară
internaţională şi regională; atenuarea subdezvoltării şi a sărăciei în tot mai
multe regiuni ale lumii; pieţe cu dimensiuni mai mari conduc spre
maximizarea eficienţei, reducerea costurilor unitare precum şi la sporirea
profiturilor; stimularea celorlalte fluxuri ale circuitului economic mondial. Ca
urmare, comerţul poate fi considerat ca fiind acea activitate care constă în
cumpărarea de bunuri, servicii sau valori, pentru a le revinde, pentru a le
închiria sau pentru a ceda folosinţa sau avantajele lor în scopul obţinerii unui
preţ avantajos. Concluzia ce se desprinde de aici este că, noţiunea de comerţ,
se situează la mijlocul ciclului economic, între producţie şi consum.
OBIECTIVE
- Cunoaşterea şi însuşirea elementelor teoretice şi aplicative referitoare
la comerţul exterior al României, astfel:
- Conţinutul şi structura comerţului exterior, precum şi rolul şi
caracteristicile comerţului internaţional;
- Definirea trăsăturilor economico-financiare ale activităţii de comerţ
exterior.
-autoevaluarea cunoştinţelor referitoare la tematica comerţului exterior
în condiţiile provocărilor globale.
1.1. CARACTERISTICILE COMERŢULUI INTERNAŢIONAL,
COMERŢULUI EXTERIOR ÎN CONDIŢIILE PROVOCĂRILOR
GLOBALE
Etimologic, termenul de comerţ provine din latinescul „commercium”
care la rândul său reprezintă o juxtapunere a cuvintelor „cum” = şi „merx” =
marfă, ceea ce înseamnă cu marfă, de unde a rezultat explicaţia termenului prin
activitate cu sau legată de marfă sau activitate asupra mărfii. Termenul de
commercium din dreptul roman era folosit ca noţiune tehnică pentru a desemna
facultatea unei persoane fizice de a încheia acte juridice şi de a constitui
contracte valabil încheiate, iar aceste bunuri erau în commercio sau
extracommercium.
În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române1, în dreptul cuvântului
comerţ găsim următoarele definiţii :”Schimb de produse prin cumpărarea şi
vânzarea lor: ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia
mărfurilor. Activitate economică de valorificare a mărfurilor prin procesul de
vânzare-cumpărare: negoţ. Ramură a economiei naţionale în care se realizează
circulaţia mărfurilor”.În sens economic, definim comerţul ca fiind acea
activitate având ca scop schimbul voluntar de bunuri şi/sau servicii, prin
acestea realizându-se circulaţia de la producător la consumator. Realitate a
vieţii economico-sociale, comerţul concretizează astfel, în conţinutul său, un
ansamblu de reguli care exprimă, într-o manieră juridico-economică, circulaţia
bunurilor de la consumator la producător. Comerţul reprezintă astfel o
activitate care prin specificul ei de practică repetată încă de la apariţia
umanităţii, a dobândit şi trăsăturile unei profesii.
Funcţia principală a comerţului aşa cum s-a consacrat ea de-a lungul
mileniilor, constă în a procura consumatorului bunurile de care acesta are
nevoie, astfel încât comerţul, prin activitatea sa, prin locul pe care-l deţine în
circuitul economic al bunurilor, face legătura dintre producţie şi consum.
Termenul de comerţ2 are un conţinut complex şi constă în activitatea de
cumpărare de materii prime sau produse pentru a le revinde în acelaţi stadiu
fizic, dar în condiţii convenabile consumatorilor (cantitate, preţ, sortiment).
Ca urmare, comerţul poate fi considerat ca fiind acea activitate care
constă în cumpărarea de bunuri, servicii sau valori, pentru a le revinde, pentru
a le închiria sau pentru a ceda folosinţa sau avantajele lor în scopul obţinerii
unui preţ avantajos. Concluzia ce se desprinde de aici este că, noţiunea de
comerţ, se situează la mijlocul ciclului economic, între producţie şi consum. În
esenţă, marfa circulă de la producător la consumator prin intermediul
comerţului şi implicit a persoanei ce desfăşoară această activitate, cu titlu de
profesie (comerciant). Noţiunea de circulaţie a mărfurilor, în vederea
schimbului, presupune pe de-a parte, deplasarea efectivă a bunurilor, iar pe de
altă parte, fapte, acte şi operaţiuni accesorii. Atunci când vorbim despre aceste
fapte, acte şi operaţiuni accesorii, ne aflăm în prezenţa unei circulaţii a
valorilor şi a drepturilor necorporale (ex. Titluri de credit), fară să existe însă o
deplasare materială a bunurilor.Ca urmare a apariţiei termenului de naţiune, a
apărut şi termenul de internaţional, care rezultă din asocierea cuvintelor inter
şi naţional, adică între naţiuni. Acest cuvânt asociat şi activităţii de comerţ,
defineşte amsamblul schimburilor comerciale efectuate de statele-naţiune,
adică toate actele de comerţ exterioare statelor suverane. A apărut astfel şi
termenul de comerţ exterior. În prezent folosim noţiunea de comerţ exterior
când facem referire la schimburile comerciale externe ale unei singure ţări sau
ale unei zone economice de tipul celor de liber schimb sau de tipul unei uniuni
vamale. Conceptul de comerţ internaţional convieţuieşte astfel împreună cu cel
de comerţ exterior.
Comerţul exterior poate fi de tip bilateral, atiunci când se referă la
schimburile comerciale ale unui stat cu alt stat, sau multilateral, când se referă
la schimburile unuia sau mai multor state cu un alt stat sau cu mai multe state
diferite.
1 Conform DEX, ediţia a II-a, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998
2 Giurgiu A., Comerţul intraeuropean: o nouă perspectivă asupra comerţului exterior
al României, Editura Economică, Bucureşti, 2008, p.44-45
9
Pe de altă parte, există şi termenul de comerţ mondial sau comerţ
global, care este utilizat pentru a reflecta ansamblul schimburilor comerciale
care se desfăşoară în plan mondial, statele raportându-şi în permanenţă
rezultatele comerţului lor exterior la indicatorii comerţului mondial.
Principalele componente ale comerţului exterior al unui stat sunt exporturile,
importurile şi re-exporturile.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
