MODULUL 1
1. CONCEPTE DE BAZĂ ALE TEHNOLOGIEI INFORMAŢIEI
1.1 HARDWARE, SOFTWARE ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI (TI)
“Modul cum culegi, administrezi şi foloseşti informaţia fac din tine un
câştigător sau un înfrânt în viaţă”.
În această manieră dramatică sintetizează Bill Gates rolul tehnologiei şi
informaţiei.
Este tot mai evident faptul că în prezent existenţa fiecărui individ în parte, ca şi a
întregii societăţi în ansamblul ei, capătă un ritm din ce în ce mai alert, devine tot mai
marcată de necesitatea cunoaşterii rapide, complete şi corecte a realităţii înconjurătoare,
pentru ca luarea deciziilor să fie făcută ferm, oportun şi competent
Orice decizie are la bază informaţii şi date referitoare la obiectul activităţii
respective.
Prelucrarea datelor trebuie făcută în concordanţă cu cerinţele tehnologiei
informaţionale.
Se pot astfel contura diferenţele dintre date şi informaţii:
Datele desemnează elementele primare, provenind din diverse surse, fără o
formă organizată care să permită luarea unor decizii.
Informaţiile sunt date ce au un caracter de noutate, care îmbogăţesc nivelul de
cunoştinţe ale celui care primeşte aceste informaţii. O dată care nu aduce nimic nou nu
se poate considera informaţie.
Calculatorul trebuie să fie capabil să modeleze şi să manipuleze această
informaţie.
Prelucrarea datelor (numită şi procesare) presupune totalitatea transformărilor,
ca formă şi conţinut a datelor.
Tehnologia Informaţiei (IT) reprezintă totalitatea instrumentelor ce se bazează
pe un calculator, folosite de oameni pentru a prelucra şi transmite informaţii.
Tehnologia Informaţiei (IT) este formată atât din echipamente necesare
prelucrării informaţiei şi comunicării ei, cât şi din software-ul necesar pentru obţinerea
informaţiilor şi transmiterea lor.
Calculatorul este o maşină care prelucrează automat informaţia. Pentru a realiza
acest lucru, calculatorului trebuie să i se furnizeze datele pe care trebuie să le prelucreze
(datele de intrare) şi o listă de instrucţiuni (programul) care să îi spună cum să
prelucreze aceste date. În urma prelucrării datelor calculatorul va furniza utilizatorului
rezultatele obţinute (date de ieşire). Operaţiile şi ordinea în care acestea sunt executate
de către calculator sunt transmise de către om prin intermediul programelor.
Pentru a realiza aceste operaţii din punct de vedere structural, calculatorul
electronic este format din două componente de bază: hardware şi software.
Hardware – totalitatea echipamentelor fizice (mecanice, electrice şi electronice)
care realizează prelucrarea automată a informaţiei şi din echipamente care asigură
comunicarea dintre utilizator şi calculator. Ex. unitatea centrală, monitorul, tastatura,
etc.
Modulul 1. CONCEPTE DE BAZĂ ALE TEHNOLOGIEI INFORMAŢIEI
18
Software - programele care realizează conducerea şi controlul procesului de
prelucrare şi efectuarea operaţiilor curente, deci fac posibilă funcţionarea eficientă şi
corecta a elementelor hardware.
1.2 TIPURI DE CALCULATOARE
Evoluţia foarte rapidă în ultima vreme a sistemelor de calcul, a condus la o
diversificare a acestora în funcţie de preţ, performanţe şi accesibilitatea utilizatorilor la
sistemul de calcul. Este dificil să facem o clasificare a sistemelor de calcul, literatura de
specialitate conţine o gamă largă de clasificări după diverse criterii. O clasificare în sens
larg a sistemelor de calcul având în vedre mărimea, posibilităţile de procesare,preţ şi
viteza de operare poate fi următoarea:
Supercalculatoarele – cele mai puternice sisteme de calcul folosite în prelucrări
foarte complexe ale datelor; cele mai scumpe sisteme de calcul care în a căror
arhitectură se pot distinge mai multe de opt unităţi centrale de prelucrare.
Supercalculatoarele au o memorie internă i o viteză de lucru foarte mari: pot
executa până la câteva sute de milioane de instructiuni pe secundă, fiind cele mai rapide
tipuri de calculatoare. De obicei sunt utilizate pentru aplicatii specifice, care necesită
calcule matematice complexe, mari consumatoare de timp si memorie, cum ar fi, de
exemplu, grafica animată, prognozele geologice sau meteorologice, probleme complexe
de fizică pentru care se doreste aplicarea unor algoritmi matematici rigurosi, dinamica
fluidelor, fizica nucleară. Cel mai cunoscut tip de supercalculator este CRAY.
Supercalculatoarele lucrează pe 32 si 64 de biti si au o arhitectură performantă,
neîngrădită de principiile clasice (de exemplu, sisteme multiprocesor, cu mai multe
unităti centrale). În SUA există un institut specializat pe cercetări în domeniul
supercalculatoarelor, numit NCSA (National Center for Supercomputer Applications).
Mainframe – sunt sistemele de calcul cu viteză mare de operare sunt folosite în
domenii care necesită un acces controlat la date, un sistem de protecţie adecvat şi
posibilităţi mari de prelucrare a datelor
Sunt folosite de marile companii, cum ar fi banci, societati de asigurari etc.
Necesita instalatii speciale si proceduri de mentinere in functiune, neputand fi cuplate
direct la reteaua de tensiune, de aceea au costuri foarte ridicate. Functioneaza, de regula,
Modulul 1. CONCEPTE DE BAZĂ ALE TEHNOLOGIEI INFORMAŢIEI
19
fara intreruperi, ceea ce presupune accesul controlat la date si un sistem de protectie
adecvat.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
