Tehnologii Informatice - Aspecte Fundamentale

Capitolul 1

TEHNOLOGII INFORMATICE – aspecte fundamentale

1.1. Tehnologia

1.2. Informatica

1.3. Conceptul de integrarea tehnologiilor

1.1. Tehnologia

Definirea conceptului de tehnologie o vom face din două puncte de vedere: al componentelor, al scopului.

• Tehnologia, ţinând cont de componente, este un ansamblu de:

procese (prelucrări – şir de operaţii);

Exemplu. Proces Oracle = prelucrări efectuate într-o zonă de memorie de către client sau de către server.

metode (procedee de cunoaştere);

Exemplu. Metoda orizontală pentru fragmentare = pentru a cunoaşte (construi) un fragment, se utilizează schema de fragmentare şi se ia un număr de înregistrări dintr-o colecţie globală.

operatori (operaţii efectuate asupra unor operanzi);

Exemplu. Operatorul relaţional de proiecţie = acţionează asupra unei tabele din care se ia un număr de atribute, şi toate tuplurile distincte, rezultând o nouă tabelă.

condiţii (restricţii de lucru);

Exemplu. Restricţiile de integritate în modelul relaţional.

mijloace (instrumente şi interfeţe de prelucrare);

Exemplu,Oracle Reports = interfaţă software pentru prelucrarea datelor şi obţinerea rezultatelor.

utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs (exemplu tehnologia BD).

• Tehnologia, ţinând cont de scopul său, este o ştiinţă a procedeelor (cum) şi mijloacelor (cu ce) de prelucrare a unor resurse (informaţionale, materiale, energetice), având ca obiect obţinerea unor produse.

Produsele informatice, ca rezultat al tehnologiei informaţiei (informatica), sunt de două categorii:

- hardware = sistemele de calcul şi componentele lor;

- software = de bază (sisteme de operare, SGBD, CASE etc.), aplicative (produse program, aplicaţii informatice, sisteme informatice).

Exemplu. Un produs software (program) se obţine prelucrând resurse informaţionale (materia primă pentru un calculator) pe un suport material (hardware).

Notă. Perioada de glorie a tehnologiei a fost sfârşitul secolului al XIX – lea (1876-1902), când au apărut tehnologii majore care se folosesc şi astăzi: telefonul (Bell), curentul continuu (Edison), curentul alternativ + transmisia la înalta tensiune + transmisia fără fir (Tesla), radio (Tesala, Marconi), motorul cu ardere internă (Otto, Daimler, Diesel), oţelul (Hadfield, Eiffel), razele X (Roentgen), frigiderul (von Linde), cinematografia (Lumiere), dinamita (Nobel), radioactivitatea (Rutherford), aspiratorul de praf (Booth), aerul condiţionat (Carrier), calculatorul electromecanic (Hollerith - IBM) etc.

1.2. Informatica

Informatica (informatics / information science) este ştiinţa care studiază (are ca obiectiv) culegerea, stocarea, prelucrarea şi transmiterea datelor cu ajutorul mijloacelor electronice de calcul (calculatoarelor electronice). Informatica se suprapune de multe ori cu tehnologia informaţiei (information technology – IT), dar se ocupă în plus faţă de aceasta şi de comportamenrul automat al informaţiei din natură şi societate.

Istoria informaticii: 1642 Blaise Pascal – prima maşină de calcul numerică, 1835 Charles Babbage – prima maşină de calcul analitică, 1890 – Hollerith – prima maşină electromagnetică de calcul, 1936 – Turing – principiile calculatoarelor, 1938 Şt. Odobleja – Psihologia consonantistă, 1948 Norbert Winner – Cibernetica, ştiinţa comenzii şi comunicaţiei informaţiei la maşini şi fiinţe vii, anii ’40 – primele calculatoare electronice, anii ’50 – primele limbaje de programare universale, sfârşitul anilor ’60 – primele baze de date şi apariţia Internetului, sfârşitul anilor ’70 – primele microcalculatoare şi apariţia inteligenţei artificiale, sfârşitul anilor ’80 – apariţia tehnologiei orientate obiect şi multimedia, sfârşitul anilor ’90 – începutul anilor 2000 apariţia tehnologiei Grid Computing, generalizarea Web, platforma Java, apariţia interfeţei USB.

În România: anii ’50 şi ’60 - primele încercări de construire a unor calculatoare electronice; sfârşitul anilor ‘60 – ia fiinţă învăţământul superior de informatică (ASE, Universitate, Politehnică), pătrund în ţară primele calculatoare mari IBM, încep să se folosească limbajele de programare universale, pătrund primele SGBD; 1970 – începe fabricarea calculatoarelor Felix (medii-mari); sfârşitul anilor ’70 – încep să se fabrice primele minicalculatoare; anii ’80 – încep să se fabrice microcalculatoare, cercetări pe baze de date relaţionale, inteligenţă artificială; anii ’90 – pătrunde Internet, cercetări în tehnologiile: orientată obiect, multimedia, Web, platforma Java; anii 2000 – generalizare Web, cercetări în tehnologiile: Business Intelligence, Grid Computing etc.

Cibernetica (cybernetics) este ştiinţă a reglajului şi comunicaţiei informaţiei la maşini şi fiinţe vii. Ea se ocupă cu studiul matematic al legăturilor, comenzilor, controlului, reglării şi autoreglării în sistemele dinamice complexe (tehnice, dar şi vii), evidenţiind în mod unitar legile lor de funcţionare şi dezvoltare. “Părintele” ciberneticii este Norbert Winer (1948), iar la noi în ţară – Ştefan Odobleja (1938 şi apoi anii 50).