Sisteme informatice de gestiune
1. ABORDAREA SISTEMICĂ
1.1. Sistem; noţiuni generale
Conceptul de sistem apare în forme embrionare în filosofia antică greacă. Afirmând că "întregul este mai mult decât suma păţilor", Aristotel dă o primă definiţie noţiunii de sistem care se va dezvolta şi va evolua timp de peste 2000 de ani pentru a ajunge la forma actuală abia la începutul secolului XX.
Cel care începe închegarea unei teorii privind sistemele este biologul german L. von Bertalanffy care între 1928 şi 1950 publică o serie de lucrări ce postulează că "universul este organizat în sisteme şi ansambluri de elemente aflate în interacţiune" şi care reprezintă începuturile teoriei generale a sistemelor.
Economistul american E. Boulding pune bazele teoriei sistemelor în 1956, teorie reluată şi dezvoltată de atunci de foarte mulţi cercetători.
Un sistem poate fi definit ca o secţiune a realităţii în care se identifică un ansamblu de fenomene, obiecte, procese, fiinţe sau grupuri, interconectate printr-o mulţime de relaţii reciproce, precum şi cu mediul înconjurător şi care acţionează în comun în vederea realizării unor obiective bine definite.
Caracteristic pentru noţiunea de sistem este posibilitatea ca ansamblul de elemente componente ale sistemului să poata fi divizat în subsisteme.
Structurarea sistemului în subsisteme se face după reguli stabilite în funcţie de scopul urmărit.
Sisteme informatice de gestiune
Mulţimea relaţiilor dintre componentele unui sistem precum şi relaţiile între componente şi ansamblu formează structura sistemului, iar mulţimea caracteristicilor unui sistem, la un moment dat, determină starea sa.
Relaţiile dintre elemente se analizează observând şi studiind logic funcţiile şi mecanismele lor individuale. După precizarea acestor funcţii şi mecanisme, orice soluţie avută în vedere poate fi evaluată pentru întregul sistem, tinând seama de diverse criterii de eficienţă şi de restricţiile practice asociate elementelor funcţionale.
Elementele unui sistem pot avea relaţii între ele (relaţii endogene) cât şi relaţii cu mediul înconjurător (relaţii exogene).
Ca urmare, pentru a caracteriza noţiunea de sistem este necesar să punem în evidenţă următoarele 5 laturi:
- mulţimea elementelor
- relaţiile între elemente -relaţii endogene
- intrările şi ieşirile în şi din sistem-relaţii exogene
- caracterul variabil în timp al elementelor sistemului
- scopul, finalitatea sistemului
Pentru descrierea unui sistem şi a evoluţiei sale se asociază "starea sistemului" care este un şir de variabile, un vector ale cărui componente variabile în timp permit cunoaşterea sistemului în orice moment.
Folosind vectorul de stare al sistemului, şi vectorii de intrare, ieşire, comandă etc. se poate asocia sistemului un sistem de ecuaţii de stare care permit studiul şi sinteza unor clase de sisteme.
Pentru analiza comportamentului sistemelor, în ansamblul lor, s-a propus conceptul de "cutie neagră" care reprezintă sistemul ca un tot, făcând abstracţie de procesele sale interne.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
