CAPITOLUL I
NOTIUNI GENERALE [13, 28, 78, 77]
1.1 INTERNET
Internet-ul, sau reteaua mondială de calculatotore, reprezintă un puternic instrument
pentru facilitarea afacerilor. Traditional, Internet-ul a avut patru aplicatii
principale: posta electronică, stiri, conectarea la distantă si transferul
de fisiere. Odată cu amploarea luată de reteaua mondială de calculatoare
numărul acestor aplicatii este în continuă crestere.
Web-ul (World Wide Web sau WWW – pânza de păianjen mondială), instrument
care a revolutionat accesul la Internet, este o retea de calculatoare
bazată pe tehnologiile Internet care permite utilizatorului unui calculator să
acceseze informatii aflate pe un alt calculator din retea. Fiind un sistem client/
server, WWW este o colectie imensă de documente (numite pagini)
răspândite în toată lumea. Fiecare pagină contine link-uri (legături) la alte
pagini. Documentele Web sunt realizate cu ajutorul limbajului HTML (Hyper-
Text Markup Language) si includ text, grafică si indicatori către alte pagini de
Web. Utilizând HTML se pot crea documente statice. Cu ajutorul limbajului
JavaScript se adaugă dinamism paginilor Web.
Pe langa WWW exista si alte servicii in Internet precum: chat, sevicii de telefonie
simpla sau cu imagine, (VoIP), televiziune, jocuri, e-commerce, etc.
JavaScript este un limbaj de programare simplu, asemanator cu limbajul C,
utilizat pentru definirea comportamentului elementelor dintr-o pagină Web.
JavaScript poate specifica, în doar câteva rânduri, răspunsurile la actiuni
sau evenimente cum ar fi deschiderea unei pagini, deplasarea mouse-ului
într-un anumit punct sau stergerea unui câmp dintr-un formular.
Internet este reteaua publică ajunsă la scară planetară. Este alcătuit dintrun
conglomerat de retele de diverse complexităti, de la cele multinationale la
cele regionale sau zonale, toate vorbind o aceeasi limbă, statuată de familia
de protocoale TC/IP.
Internet-ul a crescut extrem de rapid. Dacă in 1981 erau doar 213 calculatoare
gazdă în cadrul retelei, prin 1990, avea cca 320 000 calculatoare
gazdă, ajungând în 1993 la cca 2,1 milioane. Acum, numărul calculatoarelor
gazdă a explodat practic, în plină eră a sistemului Web.
Principiul director care a făcut reteaua publică Internet atât de populară este
cel al adoptării unor standarde deschise.
Pe lânga stiva TCP/IP obligatorie, în memoria statiei de lucru, vor mai fi
programe sau “servicii TCP/IP” ca de exemplu: e-mail, ftp, telnet, archie, gopher,
WAIS, finger, WWW, etc.
Internet poate fi definit astfel:
Numele propriu Internet (scris cu majusculă) se referă la reteaua
mondială unică de calculatoare interconectate prin protocoalele
(regulile) de comunicare Transmission Control Protocol si Internet
Protocol, numite pe scurt TCP/IP. Cuvântul "Internet" provine din împreunarea
artificială si partială a două cuvinte englezesti: interconnected
= interconectat si network = retea [wiki].
Nasterea, în martie 1989 si cresterea sistemului World Wide Web a schimbat
practic felul de comunicare al majorităti utilizatorilor planetei. Tim
Barners-Lee, s-a gândit să usureze modul de comunicare al celor neinitiati,
si in 1992 a proiectat si implementat un sistem care să permită legături si
asocieri multiple între documente. Sistemul constă dintr-un program interactiv
numit browser care ajută la “răsfoirea” acestui păienjenis de documente,
utilizând legăturile dintre ele (links).
In ianuarie 1993, existau aproximativ 50 de servere Web sau Web sites.
Toate foloseau acelasi protocol pentru hipertexte, cunoscut sub acronimul
HTTP (HyperText Transfer Protocol ). HTTP este un protocol, adica un set
de reguli “stiut” de protagonistii celui care îl întrebuintează, respectiv două
programe care dialoghează, clientul pe de o parte si server-ul Web pe de
alta. O tranzactie sub protocolul HTTP trece prin 4 faze: conectarea, cererea,
răspunsul si închiderea. În cursul acestor faze clientul caută să contacteze
server-ul Web:
- Dacă tentativa esuează, apare o casetă de dialog care anunta: “conexiunea
nu a putut fi stabilită”
- Dacă tentativa reuseste, clientul emite o cerere către server-ul Web
(alias server-ul http), care contine obiectul cerut si protocolul pe baza căruia
trebuie să-i răspundă server-ul respectiv.
o Dacă server-ul http prelucrează cererea, el va pregăti răspunsul,
o Daca nu, apare mesaj de eroare.
Vom numi “obiecte” piesele de informatie care împreună alcătuiesc răspunsul
la cerere. Pe măsura sosirii unui obiect acesta este afisat.
Programare HTML & XML -UNIV. Bucuresti 2009
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
