Un sistem electronic de calcul - denumit in mod curent calculator,
reuneste din punct de vedere fizic si functional doua componente de baza:
- componenta hardware;
- componenta software.
Componenta hardware reprezinta ansamblul elementelor fizice,
care compun calculatorul electronic: circuite electrice, componente
electronice, dispozitive mecanice si alte elemente materiale ce intra in
structura fizica a calculatorului electronic.
Componenta software cuprinde totalitatea programelor,
reprezentand "inteligenta calculatorului", prin care se asigura functionarea
si exploatarea sistemului de calcul.
Prin intermediul acestor programe, utilizatorul are posibilitatea de a
comunica cu sistemul de calcul, introducand date, programe si comenzi,
primind rezultatele prelucrarii si diverse mesaje. O parte din date, rezultate
sau programe pot fi memorate pentru prelucrari ulterioare.
Componentele hardware sunt asamblate fizic pentru a indeplini
urmatoarele functii de baza:
- functia de introducere a datelor si programelor;
- functia de prelucrare;
- functia de memorare;
- functia de afisare a mesajelor si rezultatelor.
Arhitectura unui sistem de calcul defineste ansamblul integrat de
unitati functionale, in conformitate cu un set de principii si reguli
standardizate, formand un tot unitar si avand ca scop realizarea functiilor
sistemului la un anumit standard de performanta.
Componentele functionale ce formeaza arhitectura unui sistem de
calcul sunt (fig. 2.1.):
a) unitatea centrala (UC) care cuprinde:
- unitatea de comanda-control (UCC);
- unitatea aritmetico-logica (UAL);
- memoria interna (MI);
b) unitati de memorie (memoria externa);
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
