. Notiuni introductive
Un sistem de calcul poate contine sute sau mii de componente individuale (circuite integrate, diode, rezistoare, condensa-toare, etc). In prezent, sistemele de calcul contin module avand functii bine definite:
- placa de baza
- adaptor video
- tastatura
- monitor
- interfata cu HDD
- interfata cu FDD
- interfata cu imprimanta
- etc.
In acest capitol vom descrie configuratia unui sistem de calcul compatibil IBM-PC.
Configuratia sistemului consta in descrierea componentelor fundamentale ale unui sistem de calcul.
Principalele componente ale unui microclaculator tip IBM-PC sunt:
- unitate cantrala
- monitorul
- tastatura
- imprimanta
- unitatile de Floppy-disk
- unitatile de Hard-disk
Unitatea centrala are rolul de a prelucra informatiile cu ajutorul unui microprocesor de tipul:
- 8088
- 8086
- 80286
- 80386
- 80486
Microprocesorul este cea mai importanta componenta a U.C. Acesta preia informatiile din memoria interna, le prelucreaza si le depune din nou in memoria interna.
Memoria interna - este folosita pentru stocarea pe termen scurt a informatiilor si datelor. Datorita stergerii ei in urma disparitiei tensiunii de alimentare, este necesara salvarea informatiilor din memoria de scurta durata (RAM) intr-o memorie de lunga durata, care este de regula o memorie magnetica.
Memoria magnetica este realizata in general sub urmatoarele forme:
- hard-disk
- floppy-disk
- banda magnetica
Hard-disk-ul este o memorie pe suport magnetic, care se caracterizeaza printr-o cantitate masiva de informatii ce pot fi memorate pe aceasta, viteza de transfer ridicata, timp de acces la date relativ scazut.
Aceste Hard-disk-uri sunt controlate de catre module specializate numite cuploare de hard-disk (controlere).
Dupa tipul de interfata intre controler si hard-disk, deosebim interfete:
- IDE (Inteligent Driver Interface)
- ESDI (Enhanced Small Device Interface)
- SCSI (Small Computer System Interface)
- MFM (Modified Frequency Modulation)
- RLL (Run Lenght Limited)
Principalele caracteristici ale hard-disk-urilor sunt:
- capacitatea
- timpul de acces
- viteza de transfer
- tipul de interfata
Capacitatea hard-disk-ului consta in numarul de octeti ce pot fi inscrisi pe aceasta. Uzual, capacitatea variaza intre urmatoarele limite:
- 40, 80, 120, 210, 340, 420, 540, ...MO.
Floppy-disk-ul (discheta) etse un suport de informatie amovibil (se poate scoate), folosit, in special la transferul informatiei intre doua calculatoare.
Principalele tipuri de floppy-disk-uri sunt cele de 5.25" si 3.5". Acestea pot avea diferite capacitati si anume:
- Dischetele de 5.25":
- 360 KO
- 720 KO
- 800 KO
- 1.2 MO
- Dischetele de 3.5":
- 720 KO
- 1.44 MO
- 2.88 MO
De obicei unitatile de floppy disck sunt controlate de acelasi controler ca si cele de hard-disk.
Unitatile de banda magnetica (STREAMER) sunt folosite la salvarea informatiilor de pe hard-disk. Principiul de inregistrare este acelasi ca la casetofoane, magnetofoane, etc. Spre deosebire de discuri, informatiile pe banda magnetica se scriu secvential si deci accesul la o anumita informatie se face foarte greu.
Monitorul este echipamentul de iesire care transforma informatiile prelucrate de U.C. in texte grafice, realizand si controlul informatiilor tastate de la tastatura.
Monitoarele pot afisa informatiile in mai multe moduri:
- MDA (Monochrome Display Adapter) - afiseaza text,
alb-negru
- HGC (Hercules Graphics Card) - afiseaza text si grafica
alb-negru
- CGA (Color Graphics Adapter) - afiseaza text si grafica
color
- EGA (Enhanced Grafic Adaptor) - afiseaza text si grafica
color
- VGA (Virtual Graphic Adaptor)- afiseaza text si grafica
color
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
