Burse și Piețe Internaționale

Motto: “Three of the most important rules for a successful investment program are:

1. Never put all your eggs in one basket.

2. Don’t invest in anything unless you fully understand it.

3. Don’t invest in anything that you will not be able to monitor on an ongoing basis”.

Obiectivele cursului:

- De a facilita întelegerea celor mai importante elemente legate de functionarea pietelor de marfuri si de capital;

- De a prezenta comparativ diferitele piete cu particularitatile fiecareia;

- De a crea capacitatea de a analiza aceste piete si de a lua decizii de investitii în situatii concrete.

Capitolul 1: Bursa - elemente definitorii

Bursele actuale sînt rezultatul unei evolutii istorice îndelungate si reflecta, cu particularitati zonale sau nationale, modelul general al pietei libere; natura specifica a bursei este data de o serie de caracteristici.

Piata de marfuri si valori Bursele sunt locuri de concentrare a cererii si ofertei pentru marfuri, precum si pentru diferite tipuri de hârtii de valoare. Daca la începuturile lor, pietele bursiere erau organizate pentru tranzactionarea în egala masura a marfurilor si valorilor, ulterior s-a produs o separare între cele doua mari categorii de burse. Desi mecanismul de functionare se bazeaza pe un model comun, propriu oricarui tip de tranzactie bursiera, bursele de marfuri si respectiv cele de valori au functii radical diferite într-o economie.

Bursele de marfuri sunt centre ale vietii comer¬ciale, piete unde se tranzactioneaza bunuri care au anumite caracteristici sunt bunuri gene¬rice, care se individuali¬zeaza prin masurare, numarare sau cântarire; sunt fungibile, adica pot fi înlocuite unele prin altele; au caracter standardizabil, în sensul ca marfa poate fi împartita pe loturi omogene, apte de a fi livrate la executarea con¬tractului încheiat în bursa; sunt depozitabile, ceea ce permite executarea la o anumita perioada de la angajarea contractului de bursa; trebuie sa aiba un grad redus de prelucra¬re, ca o conditie a mentinerii caracterului de produs de masa, nediferentiat, omogen.

În aceasta categorie intra produse agroalimentare (grâu, porumb, orez, soia etc.), metale (cupru, aluminiu, zinc etc.), produse tropicale (cafea, cacao, zahar etc.), produse de origine minerala (petrol); sunt însa marfuri de bursa si unele produse cu un grad mai mare de perisabilitate (oua, carne). Pe de alta parte, exista si burse organizate pentru servicii, respectiv pentru închirieri de nave (navlosire) sau asigurari.

Bursele de valori sunt centre ale vietii financia¬re unde se fac vânzari/cumparari de hârtii de valoare (actiuni, bonuri de tezaur etc.); totodata, la bursele de valori se pot realiza si operatiuni cu valute, metale pretioase sau efecte de comert. În ultimul timp în sistemul de tranzactii al acestor institutii au fost incluse produse bursiere noi (optiuni, contracte futures pe indici de bursa etc.). Bursele de valori îndeplinesc functii majore în circuitul capitalurilor în economie, constituind un indicator general al climatului de afaceri din spatiul economic, national si international, în care îsi exercita influenta.

Piata "simbolica" La bursele de marfuri nu se nego¬ciaza asupra unor bunuri fizice, individualizate si prezente ca atare la locul contractarii (ca în cazul licitatiilor clasice), ci pe baza unor documente reprezentative ("hârtii”), care consacra dreptul de proprietate asupra marfii si constituie imaginea comerciala a acesteia (o anumita cantitate de marfa de o anumita calitate). Bursa este, prin urmare, o piata dematerializata unde se încheie contractul dintre parti, identificarea si circulatia marfurilor realizându-se în afara acestei piete.

Caracterul specific al pietei bursiere este relevat si de importanta tranzactiilor la termen, în care caz executarea contractului se poate face nu numai prin preda¬rea/primirea efectiva a marfii, ci si prin plata unei diferente în bani. În acest caz, operatiunea bursiera nu este urmata de o miscare efectiva de marfuri; ea are un caracter pur financiar, banesc (deci "simbolic"). Din acest punct de vedere, se vorbeste despre "bursele de marfa fizica" (acolo unde contractele se executa, în mare masura, cu livrare/primire efectiva de marfa), cum este cazul Bursei de Metale de la Londra (London Metal Exchange, LME), în functiune din 1877, si "bursele de hîrtii" (acolo unde cea mai mare parte a tranzactiilor se lichideaza prin plata unei diferente banesti), cum este cazul celei mai mari burse de marfuri din lume pentru contracte futures, cea de la Chicago (Chicago Board of Trade, CBOT), înfiintata în 1848.

Bursele de valori sunt prin esenta lor piete simbolice, deoarece aici se tranzactioneaza în principal titluri rezultate din operatiuni financiare (de exemplu, mobilizare de capital, atragerea unui împrumut). Acest caracter este si mai bine pus în evidenta de noile tipuri de tranzactii bursiere; de exemplu, la contractele futures pe indici de bursa, obiectul tranzactiei este o suma de bani determinata prin calcul, iar executarea acesteia presupune exclusiv plata/încasarea unei diferente banesti.

Procesul de "simbolizare" a tranzactiilor, reflectat de aparitia si dezvoltarea bursei, raspunde unor cerinte obiective izvorîte din evolutia vietii de afaceri, cum sunt urmatoarele: cresterea operativitatii si a sigurantei în tranzactii; sporirea atractivitatii pietei, prin oferirea de multiple posibilitati de câstig; posibilitatea luarii unor decizii comerciale si financiare cu caracter anticipativ; facilitarea circulatiei marfurilor si a factorilor de productie în economie.

Piata libera. Bursele sunt piete libere, în sensul ca asigura confruntarea directa si deschisa a cererii si ofertei care se manifesta în mod real în economie. Prin urmare, nu pot fi tranzactionate la bursa decît acele marfuri sau valori pentru care exista o concurenta libera, adica un numar suficient de mare de ofertanti si cumparatori astfel încât sa nu apara posibilitatea unor concertari în scopul manipularii pretului; bursa este opusa, prin esenta sa, ideii de monopol.

Menirea bursei este de a pune în valoare jocul liber al fortelor pietei, "mâna invizibila" cum l a numit parintele stiintei economice, Adam Smith excluzând orice interventie extraecono¬mica, precum si orice tendinta provenita din afara sau din interiorul pietei, de manipulare a variabilelor pietei, în speta a pretului. De aceea s a si spus ca bursa este mecanismul care se apropie cel mai mult de modelul teoretic al pietei pure si perfecte, asigurând formarea preturilor pe baza raportu¬lui ce se stabileste în fiecare moment între cerere si oferta si reflectând în permanenta realitatea economica.

În acest sens, pentru ca o marfa sau o hârtie de valoare sa poata face obiectul tranzactiilor de bursa, trebuie sa fie îndeplinite o serie de conditii: oferta trebuie sa fie ampla si sa provina de la un numar suficient de mare de ofertanti; cererea trebuie sa fie solvabila si relativ constanta; preturile nu trebuie sa faca obiectul unor masuri administrative de control; trebuie sa fie asigurata transparenta informatiilor privind piata.