Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plata folosit in activitatea comerciala interna si internationala. Prima atestare documentara a cambiei provine din China prin anii 500-600, apoi apare in tarile arabe si Europa (Italia), ca urmare a comertului dintre Extremul Orient si Europa mijlocit de arabi si italieni. In Romania, primele informatii despre cambie apar la inceputul sec. XVIII, aceasta fiind denumita "polita".
Pe plan international, cambia este reglementata prin conventiile de la Geneva din 1930, respectiv "Conventia privind legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin" si "Conventia menita sa reglementeze anumite conflicte de lege in materie de cambie si bilet la ordin". In Romania, cambia este reglementata prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata prin Legea nr. 83/1994 si de unele regulamente si norme emise de Banca Nationala a Romaniei. Notiunea de cambie vine de la cuvantul italian "cambio", adica schimb.
Cambia ca instrument de plata. Cambia este denumita de normele bnacare interne ca un instrument de plata ce exprima obligatia asumata de un debitor de a plati la vedere sau la scadenta o suma de bani in favoarea unui beneficiar. In antichitate, cambia era singurul instrument de plata fara numerar folosit pe plan intern si interntional si raspundea conditiilor din acea perioada. Importanta cambiei s-a redus pe parcursul timpului, reprezentand in anul 2006, potrivit statisticii Bancii Reglementelor Internationale, numai 1%-3% din volumul platilor fara numerar in Europa si sub 2% in Romania.
Cambia ca instrument de plata prezinta mai multe caracteristici, unele comune cu cecul si biletul la ordin (titlu de credit, cesiune de creanta), altele specifice numai cambiei (negociere, raspundere solidara, actiune juridica de protest). Cambia este un titlu de credit, adica este purtatoarea unei obligatii pecuniare, care, la scadenta, da dreptul la moneda posesorului. Prin girare, se realizeaza cesiunea de creanta de la un creditor la altul, stingandu-se mai multe obligatii cu acelasi instrument de plata. Acest efect de rotatie a cambiei si de transfer al titlului de credit intre diversi creditori, cu stingerea obligatiilor de valoare egala, fara sa fie nevoie de alte fonduri, reprezinta insasi esenta cambiei ca instrument de plata. Cu ocazia girarii, valoarea cambiei se poate negocia, intrucat aceasta cuprinde pe langa valoarea tranzactiei si dobanda pana la scadenta, care se recalculeaza in functie de momentul girarii si de dobanda de piata. Ultima caracteristica o constituie raspunderea solidara in sensul ca toate persoanele care au avut calitatea de posesori raspund solidar in cazul de neplata a cambiei la scadenta. Pentru reducerea riscului se foloseste practica garantarii cambiei de catre o banca, ceea ce inseamna un cost suplimentar care majoreaza valoarea cambiei dar minimalizeaza riscul de neplata, deci un element de negociere. Aceste carcteristici definesc mai bine cambia ca instrument de plata.
Participantii la o cambie sunt cel putin trei entitati: tragatorul, trasul si beneficiarul. Tragatorul este entitatea care emite (trage) cambia in calitate de creditor (vanzator, furnizor) pentru bunurile care se comercializeaza cu plata amanata (la un anumit termen). Trasul este entitatea care plateste suma inscrisa pe cambie, adica debitorul care mandateaza banca sa sa onoreze cambia. Beneficiarul este entitatea care primeste banii, fata de care tragatorul are o obligatie de plata si ii cedeaza prin cambie drepturile banesti cuvenite din tranzactie. Rolul cambiei este de a asigura transferul fondurilor de la vanzator la cumparator prin finalizarea a cel putin doua tranzactii, una dintre vanzator si cumparator si alta dintre vanzator si o alta persoana, fata de care are o datorie de achitat. Schema clasica a relatiilor dintre cei trei parteneri se prezinta mai jos.
12.1 Participantii la o cambie
3 Plata cambie
Master ASE- FINANTE BANCI, Curs Produdse si servicii bancare
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
