Design

puritate sau saturatie,culori functionale.

Culoarea apare ca unul din cele mai importante elemente ale esteticii. Din

cele mai vechi timpuri, omul s-a folosit de culoare, i-a atribuit cele mai interesante

semnificatii si chiar puteri magice, dar cercetarea stiintifica a culorilor incepe abia

in secolul al XVII-lea si va lua o amploare deosebita in secolele urmatoare, o data

cu dezvoltarea industriei colorantiilor, industriei textile si pielariei, constructiilor

etc.

Disciplina care studiaza astazi teoria si practica culorii poarta numele de

cromatologie.

Se pare ca primele incercari de intelegere a fenomenului cromatic se

datoreaza filosofilor greci (Pitagora, Democrit, Platon, Aristotel) si romani,

sfarsitul antichitatii marcand prima disociere a luminii, facuta cu ajutorul unui

cristal, numit de Pliniu iris.

In 1666, Isaac Newton constata ca o raza de lumina care trece printr-o

prisma se descompune in culorile spectrului si stabileste astfel sapte culori primare.

Ulterior, se sustine existenta in spectrul cromatic a patru culori "pure" (rosu,

galben, verde si albastru) si apoi, a trei culori primare (rosu, galben si albastru), in

adaos cu alb si negru.

Din aceasta perioada incep sa se dezvolte cercetarile asupra mecanismelor

vederii cromatice. Astazi, cercetarea culorii are un caracter interdisciplinar

(psihologie, medicina, chimie, fizica, design, inginerie etc.) si o mare valoare

aplicativa, in cele mai variate domenii de activitate: industrie, arhitectura, arta,

cosmetica, comert, reclama si publicitate, invatamant, sanatate etc.

Culoarea, ca efect, nu exista decat la nivelul ochiului. Rezultat al radiatiilor

electromagnetice vizibile, ea nu are o existenta proprie, ci numai o interpretare

fiziologica.

6

Design si estetica marfurilor

Notiunea de culoare se refera simultan la doua fenomene: senzatia

subiectiva de culoare si posibilitatea unui corp de a parea colorat. De fapt, culoarea

apartine experientei uzuale, ea nefiind o caracteristica intrinseca a unui obiect; este

o realitate subiectiva generata de interactiunea a trei factori:ochiul, lumina si

suprafata obiectului, in lipsa unuia dintre acestia senzatia neproducandu-se.

Din punct de vedere fizic, culoarea reprezinta o anumita banda a spectrului

electromagnetic, cu o lungime de unda care este susceptibila de a stimula electiv

conurile retiniene.

Deci, culoarea este o caracteristica a luminii, masurabila in functie de

intensitatea energiei radiante si de lungimea de unda. Obiectul simplu emite,

transmite sau reflecta lumina, avand o distributie spectrala oarecare, care apoi este

tradusa de ochi, nervi, creier, ca un raspuns de culoare.

In consecinta, fenomenul "de culoare" poate fi definit ca o caracteristica a

luminii, lumina fiind acel aspect al energiei radiante de care un observator uman

este constient prin senzatiile vizuale care apar prin excitarea retinei ochiului.

Se contureaza, insa, alte doua aspecte ale notiunii de culoare: aspectul

psiho-fizic si psihosenzorial.

Din punct de vedere psiho-fizic, culoarea este acea caracteristica a luminii

care permite a distinge, unul de altul, doua campuri de aceeasi forma, marime si

structura din spectrul vizibil.

Din punct de vedere psiho-senzorial, culoarea poate fi caracterizata prin:

tonalitate, luminozitate (intensitate) si saturatie (puritate).

6.1 Valoarea estetica a culorii

Din punct de vedere senzorial-perceptiv, fiecare culoare se caracterizeaza

prin cele trei proprietati de baza, care determina valoarea estetica a culorii.

1. Tonalitatea cromatica, care este data de lungimea de unda (fig. 42).

Senzatia de culoare este generata de radiatiile lungimilor de unda

reflectate. Corpurile care reflecta toate lungimile de unda sunt percepute ca albe,

iar cele care absorb toate lungimile de unda sunt percepute ca negre.

Absorbtia si reflexia, in diferite proportii, a tuturor lungimilor de unda

determina nuante acromatice aflate intre alb si negru, deci griul.

Exista incercari de a face o deosebire intre termenii de ton si nuanta

cromatica. Cel mai des se constata tendinta de a utiliza termenul de ton cromatic

pentru culorile saturate, iar termenul de nuanta cromatica pentru culorile (tonurile)