Artă creștină

In sensul sau cel mai larg, arta1, in general, este produsul unei activitati spirituale si

artizanale de contemplare, interpretare si exprimare a realitatii, activitate ce se exercita in genuri

specifice, circumscrise fie artelor, asa zis temporale (literatura, muzica, teatru, film), fie celor

spatiale (arhitectura, pictura, sculptura), acestora din urma alaturandu-li-se si artele aplicate sau

somptuare (miniatura, broderie, orfevrarie2 - argintarie, mobilier, sticla etc.).

Daca artele apartinand primului grup sunt tratate, de regula, separate, intru-cat mai greu

pot fi subsumate unui numitor comun, celelalte constituie, conform uzantei, obiectul propriu-zis

al Istoriei Artei. Domeniul atotcuprinzator al artei universale include, desigur si arta de inspiratie

si factura religioasa, in cadrul careia isi afla locul arta crestina, un domeniu aparte al acesteia

constituindu-l arta ecleziala (bisericeasca).

Studierea artelor este intreprinsa cu metodele disciplinelor istorice (propriu-zise si

auxiliare: arheologie, numismatica, epigrafie etc.), urmarindu-se, in primul rand, constituirea si

dezvoltarea patrimoniului artistic pe epoci si pe arii geografice, apoi evolutia si interferenta

conceptiilor, curentelor si stilurilor artistice, precum si materializarea acestora in opere de arta,

definitorii pentru diversele culturi si civilizatii. Studiul artelor se poate intreprinde si din

perspective filosofice (estetica, axiologie, psihologie, morfologie, etc) si nu in ultimul rand, al

teologiei (istorica, liturgica, sistematica, etc), intru-cat numeroase opere provin dintr-o atitudine

esential religioasa si marturisesc o certa vocatie spirituala. In aceasta ordine de idei, trebuie

precizat, insa, ca nu orice arta de inspiratie vag crestina si cu caracter incidental, personal, poate

fi luata in considerare atunci cand se defineste domeniul artei crestine avut aici in vedere, ci arta

integrata cultului, adica arta asa-zis imbisericita.

In aceasta ordine de idei se poate defini arta crestina drept arta care ingemaneaza

arhitectura si iconografia intru constituirea spatiului eclesial, in acord cu functionalitatea

liturgica si simbolismul teologic consacrate de traditie. Este asadar, arta bisericeasca prin

excelenta, ale carei opere sunt investite cu calitatea de obiect de cult, avand un statut aparte si

solicitand o considerare de ordin diferit fata de celelalte produse ale artei in genere.

Desi nu se va accentua in mod deosebit prezentarea istorica, trebuie remarcat faptul ca

arta crestina isi are propria evolutie in cadrul vietii bisericesti si deci, propriul istoric, urmand in

general cursul Istoriei Bisericii dar si pe acela al Istoriei artei. Vor fi analizate urmatoarele teme

mari: justificarea din punct de vedere istoric si teologic a icoanei, Sensul si continutul icoanei

ortodoxe, Erminia picturii bizantine, Programul iconografic al picturii Bisericilor Ortodoxe si

Stilurile de pictura occidentale.

1 Arta are sensul de: a) activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care foloseste

mijloace de exprimare cu caracter stiintific; b) totalitatea operelor dintr-o epoca, dintr-o anumita regiune.

2 Orfevrarie - mestesugul crearii obiectelor de arta aplicata din metal pretios.

6

2. ARTA PALEOCRESTINA

2.1. Originea artei crestine

Arta crestina isi are originea in primele secole crestine, fiind influentata de arta elenista

si cea romanica. Istoricii de arta vorbesc de o arta elenista pentru aria orientala a Imperiului

Roman si o arta romana a spatiului occidental al acestuia. Pe ansamblu, domina insa aceeasi

viziune: idealul de frumusete fizica, cultul pentru proportie si armonie, masura si ritm, gratie si

eleganta, cult care s-a accentuat tot mai mult, incepand cu secolul al II-lea. Aceste forme

artistice, ca mijloace de expresie, erau adecvate idealului greco-roman: anume idealul de

valorizare a vietii, asa cum se manifesta, cu bucuriile si placerile pamantesti, pe care arta era

chemata sa le redea idealizandu-le.

Artistul crestin in devenire, avea insa in vedere un ideal de viata diametral opus: nazuinta

lui era aceea sa dea expresie unui continut nou de idei, fiind derutat insa de mijloacele de

exprimare pe care i le oferea epoca. Aceasta deruta se constata usor din sovaiala stilistica a

primelor creatii artistice pastrate. Astfel o prima atitudine neadecvata este preluarea esteticii

eleniste in intregul ei, crezandu-se ca implicarea continutului nou de idei se poate realiza prin

simple adaugiri si semne exterioare, cum ar fi steaua plasata deasupra unei femei cu un copil,

care pare a fi cea mai veche incercare de a reda pe Maica Domnului cu Pruncul. Discrepanta

dintre forma si continut este destul de evidenta.

O a doua atitudine gresita, care s-a impus ca urmare a esecului celei dintai a fost negarea

posibilitatii principale de exprimare prin imagini a Tainelor Intruparii si in general, a

continutului noii religii, cu noua viziune asupra lumii pe care o implica. Aceasta atitudine a fost

sustinuta de catre artistii care au refuzat sa admita posibilitatea exprimarii prin imagine a

misterelor crestine. Mult mai tarziu, in secolul al VIII-lea, Sfantul Ioan Damaschin va spune ca

prin imagini se pot exprima mai multe decat prin cuvinte: ,,daca un pagan se apropie de tine si-ti

cere sa-ti arati credinta pe care o ai, du-l in biserica sa priveasca imaginile sfinte"3. Pe de alta

parte, limbajul imaginilor era necesar si pentru scopuri didactice, astfel Sfantul Grigorie cel

Mare (- 604) afirma: ,,in sfintele locasuri se folosesc imagini pentru ca aceia care nu cunosc

scrierea sa poata citi vorba pe pereti, ceea ce nu sunt in masura sa zideasca in carti"4. Era dificil,

in perioada primara, gasirea unei forme artistice, adecvate continutului intens spiritualizat, al

noii religii, care trebuie exprimat, vizualizat. Acceptand imaginea, artistii crestini stiau foarte

bine ca nu orice imagine serveste acestui obiectiv. Acest proces de cautari va dura multe secole.

*** Biblia sau Sfanta Scriptura, EIBMBOR, Bucuresti, 1997

*** Mic Dictionar Enciclopedic Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986

Sfantul Dionisie Areopagitul, Opere complete, traducere, introducere si note de Pr.Prof.

Dumitru Staniloae, Ed. Paideia, Bucuresti, 1996

Sfantul Ioan Damaschinul, Cele trei tratate contra iconoclastilor, traducere, introducere si

note de Pr. Prof. D. Fecioru, EIBMBOR, Bucuresti,1998,

reprod. Editia din 1937

Sfantul Teodor Studitul, Iisus Hristos prototip al Icoanei Sale - Tratatele contra

iconomahilor, studiu introductiv si traducere de Diac. Ioan I.

Ica jr., Ed. Deisis, Alba-Iulia, 1994

Sfantul Vasile cel Mare, Omilia a XVII-a, la mucenicul Varlaam, traducere,

introducere, note si indici de Pr. D. Fecioru, PSB, nr. 17,

EIBMBOR, Bucuresti, 1986

Lucrari si studii de specialitate

Alexandrescu, Adrian Matei,

Lect.univ. dr.,

Arta crestina eclesiala, Curs pentru anul I, Teol. Ort. Didactica,

Conservare-Restaurare, Iasi, 2005

Boghiu, Sofian, Arhim., Chipul Mantuitorului in iconografie, Ed. Bizantina, 2001

Cavarnos, Constantin, Ghid de iconografie bizantina, traducere de Anca Popescu, Ed.

- - - - - , Bucuresti, 2005

Chifar, Nicolae, Pr., Istoria crestinismului II, Trinitas, EMMB, Iasi, 2000

Drimba, Ovidiu, Istoria Culturii si Civilizatiei 2, Ed. Stiintifica si Enciclopedica,

Bucuresti, 1987

Evdochimov, Paul, Ortodoxia, traducere de Dr. Irineu Ioan Popa, EIBMBOR,

Bucuresti, 1996

Muntean, Vasile, Bizantinologie, Ed. Invierea, Arhiepiscopia Timisoarei, vol. I,

1999 si vol. II, 2000

Palade, Mihaela, Conf. Dr. Iconoclasmul in actualitate, Ed. - - - - - , Bucuresti, 2005, (cu o

bogata bibliografie in domeniul artei crestine).

Quenot, Michel, Icoana-fereastra spre Absolut, traducere de Pr. Dr. Vasile Raduca,

Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1993

Idem, Invierea si Icoana, traducere de Pr. Dr. Vasile Raduca, Ed.

Christiana, Bucuresti, 1999.

Radu, Mihai, Drd., Icoanele in istoria artei bisericesti si cultului crestin ortodox, in

,,Studii Teologice", an XXVII, (1975), nr. 5 - 6

Ramureanu, Ioan, Pr. Prof., Cinstirea Sfintelor Icoane in primele trei secole, in ,,Studii

Teologice", an XXIII, (1971), nr. 9 - 10

Russeau, Daniel, Icoana lumina fetei Tale, traducere de Mariuca Alexandrescu, Ed.

- - - - - , Bucuresti,