Ingrijirea bolnavilor cu probleme de mobilitate fizica

Previzualizare curs:

Cuprins curs:

CAP I Istoricul bolii 6
CAP II Anatomia aparatului locomotor 7
2.1 Oase 7
2.2 Muschi 8
2.3 Articulatii 10
CAP III Semiologia aparatului locomotor 12
3.1 Simptome 12
3.2 Simptome obiective 15
3.3 Inspectia 15
3.3.1 Edemul 17
3.3.2 Fistula 18
3.3.3 Hipotrofia 19
3.4 Palparea 22
3.4.1 Temperatura locala 23
3.4.2 Hemihidartroza 23
3.4.3 Fluctuenta 24
3.4.4 Durerea provocata 24
3.4.5 Crepitatia 24
3.5 Auscultatia 25
3.6 Reflexele 25
3.7 Masuratori 25
3.8 Electrodiagnosticul de stimulare 26
3.9 Electromiografia 26
3.10 Artroscopia 26
3.11 Prevenirea escarelor 27
CAP IV Fracturi si luxatii 29
4.1 Fracturile gatului 29
4.2 Fracturile rotulei 29
4.3 Fracturile de menisc 29
4.4 Fracturile gambei 29
4.5 Fracturile oaselor antebratului 30
4.6 Fracturile bazinului 31
4.7 Luxatia congenitala de sold 32
CAP V Boala lui Parkinson 34
5.1 Forme clinice 35
5.2 Tratament 36
5.3 Ingrijirea pacientilor cu boala Parkinson 37
CAP VI Rolul asistentei medicale 41
CAP VII Tulburari de mers 43
7.1 Anomalii rotationale 43
7.2 Diformitatile piciorului 43
7.3 Torsiunea tibiala 43
7.4 Torsiunea femurala 44
7.5 Platfus 44
7.6 Piciorul cavus 45
7.7 Diformitati angulare 45
CAP VIII
8.1 Caz I 47
8.2 Caz II 60
8.3 Caz III 70
CAP IX ANEXE 79
CAP X BIBLIOGRAFIE 90

Extras din curs:

Aparatul specializat care efectueaza miscarile corpului uman este denumit aparat locomotor", iar functia complexa a acestui aparat se numeste de "locomotie".

Organismul in miscare trebuie privit ca un tot unitar, ca un intreg, nu ca o manifestare izolata a unor mecanisme ale unor aparate si sisteme care ar actiona complet independent

La baza miscarilor stau factori morfofunctionali rezultati din miscarea insasi si care nu sunt altceva decat organele aparatului locomotor (oase, articulatii, muschi) si organele sistemului nervos (receptori, nervi senzitivi, maduva spinarii, encefal, nervi motori, placi motorii, sisteme gama).

Organismul in miscare trebuie privit ca un tot unitar, ca un intreg, miscarea fiind rezultatul intrarii in actiune a tuturor factorilor morfofunctionali amintiti. Intrarea in actiune a acestor factori si mecanismul lor sunt stereotipe si pot fi considerate ca niste principii

Din istoricul anatomiei se desprind cateva nume celebre, cum ar fi grecul Galien (131-201) sau Andre Vesal (1524-1564), cel mai mare anatomist al secolului XVI-lea, care a trait la Bruxelles, fiind unul dintre primii care s-au ocupat de sistematizarea tehnicii disectiei corpului omenesc.

Anatomia omului, ca si celelalte ramuri ale stiintelor naturii, a cunoscut in secolele urmatoare dupa infrangerea prejudecatilor religioase, un remarcabil progres si a ajuns sa stea la baza studiului a numeroase activitati stiintifice si artistice.

Scoala romaneasca de anatomie a adus o importanta contributie la dezvoltarea acestei ramuri a biologiei. Numele lui Fr.Rainer, Gr. T.Popa, V. Papilian, Z. Iagnov, E. Repciuc, D. Riga, T. Rusu si al multor altora vor ramane strans legate de evolutia anatomiei, in general, si a anatomiei functionale, in special.

Definitia lui Fr. Rainer - "Anatomia este stiinta formei vii"-concretizeaza conceptia scolii romanesti de anatomie.

CAPITOLUL II

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR

Aparatul locomotor, aparat specializat care indeplineste functia locomotorie a organismului, este alcatuit dintr-un complex de organe cu structuri si functii diferite. La cele 206 segmente osoase, peste 430 muschi striati si peste 310 articulatii trebuie adaugate reteaua nervoasa (cu caile aferente si eferente) si reteaua vasculara care iriga toate aceste organe.

2.1 OASE

Majoritatea oaselor corpului omenesc au forme si dimensiuni diferite, ceea ce demonstreaza relatia dintre aspectul lor exterior si functiile care le revin.

Din punct de vedere al aspectului exterior, oasele se impart in trei tipuri :

- oase lungi

- oase scurte

- oase plate

Oasele lungi sunt formate dintr-un tub de substanta osoasa compacta, avand in centru un canal medular si la cele doua extremitati, mai mari ca volum, cate un bloc de substanta spongioasa, inconjurata de un strat de substanta compacta.

Ele actioneaza ca parghii si prin intermediul lor se vor realiza miscari rapide si de mare amplitudine, motiv pentru care alcatuiesc scheletul membrelor.

Oasele scurte sunt blocuri de substanta spongioasa acoperite de un strat de substanta compacta. Rolul lor este de a suporta elastic greutatea corpului (oasele tarsiene), de a contribui la mentinerea echilibrului intrinsec al coloanei vertebrale (vertebrele), sau de a permite executarea miscarilor complexe si delicate ale mainii (oasele carpiene).

Oasele plate sunt late si subtiri si participa la alcatuirea unor cavitati care protejaza organele importante (cutia craniana) sau la realizarea unor suporturi stabile (oasele bazinului), sau ofera muschilor suprafete intinse si mobile de insertie (omoplatul).

Indiferent de tipul lor, suprafata oaselor nu este perfect neteda decat in anumite portiuni. In rest, prezinta numeroase neregularitati, linii, suprafete rugoase, apofize, tuberozitati, spine etc., care servesc drept zone pentru insertiile musculare. Forma si dimensiunile acestora sunt dependente de fortele cu care trag grupele musculare si directia acestor forte.

Osul-organ are rol atat in sustinerea corpului, cat si in locomotie. Statica si locomotia, sub toate formele lor, determina si in os, prin greutatea corpului si prin jocul fortelor musculare (tonusul si contractia), o stare de tensiune (de eforturi unitare), tranformand osul intr-o mecanostructura de tipul "constructiilor minime absolute".

Organizarea osului, in care intra o cantitate minima de material, s-a dovedit constructia cea mai economica si in acelasi timp cea mai adaptata ca rezistenta si ca elasticitate.

Pentru a se obtine sfaramarea unui os normal trebuie sa se apese asupra lui cu o forta foarte mare. Clasicele calcule ale lui Boigey arata ca pentru sfaramarea unei vertebre lombare sunt necesare 1000 kg, pentru un femur 2000 kg si pentru o tibie 4100 kg.

2.2 MUSCHI

Corpul omenesc dispune de un numar de peste 430 muschi striati care reprezinta in totalitatea lor 40-45% din greutatea intregului corp.

Un muschi striat este alcatuit din mai multe elemente

Bibliografie:

P. SIMICI - Patologia chirurgicala si mica chirurgie

E.CAMPEANU - Neurologie

CLEMENT C. BACIU - Aparatul locomotor (anatomie functionala,

biomecanica, semiologie clinica, diagnostic

diferential)

Dr. MIHAI DUMITRU - Tulburari de mers

LUCRETIA TITIRCA - Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de

asistentii medicali

CORNELIU ZAHARIA - Elemente de patologie ale aparatului

Locomotor

MARIN VOICULESCU - Medicala generala

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Diacritice:
Da
Nota:
10/10 (6 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
90 pagini
Imagini extrase:
90 imagini
Nr cuvinte:
18 739 cuvinte
Nr caractere:
117 613 caractere
Marime:
91.84 KB (arhivat)
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Anatomie
Tag-uri:
afectiuni, ingrijire, bolnavi
Data publicare:
23.08.2015
Structură de fișiere:
  • Ingrijirea bolnavilor cu probleme de mobilitate fizica.doc
Predat:
la facultate
Te-ar putea interesa și:
CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE DESPRE FIBROMUL UTERIN I.1. Definitie Fibromul uterin este una...
A.Notiuni generale despre S.I.D.A Generalitati Infectia cu Virusul Imunodeficientei Umane...
I. Argumentul Pe parcursul a trei ani de studiu, timp in care am desfasurat activitati practice...
I. ARGUMENT Fracturile de bazin au fost si sunt intalnite des, cauzele problemei fiind multiple,...
I. ARGUMENT "Sanatatea este acea stare de complet bine, fizic, mintal si social si nu consta...
Sus!