in ultimele decenii asistam la cresterea tot mai accentuata a interesului pentru arheologie, in cele mai variate cercuri ale societatii.
Cuvantul ,,arheologie" (din gr. archaiologia) poate fi intalnit in Antichitatea greaca in dialogul Hippias Maior al lui Platon, cu intelesul de istorie a Antichitatii, iar Dionysios din Halikarnas, trei secole si jumatate mai tarziu, numeste Arheologie romana a sa istorie a Romei, relatata de la origini pana la razboaiele punice. La acesti autori, ca si la alti greci precum Strabo si Plutarh, cuvantul archaiologia apare cu intelesul de studiu al istoriei vechi. Autorii latini l-au tradus prin antiquitas si origo.
Termenul archeologia a reaparut in secolul XVII, cu variate intelesuri ca istoria institutiilor sociale antice, istoria artei antice, studiul ruinelor stravechi etc. in secolul XVIII, Jacques Spon a introdus cuvantul in limba franceza pentru a desemna stiinta lucrurilor din trecut. in Epoca Luminilor se considera ca arheologia n-ar fi altceva decat istoria insasi, cu toate ca termenul grecesc ,,istoria" are mai curand intelesul general de ancheta (sau cercetare).
incepand din secolul XIX domeniul arheologiei este mai clar precizat. Arheologia studiaza monumentele nescrise, incepand cu modestele artefacte preistorice pana la impunatoarele constructii de temple. Arheologia este menita sa reconstituie evolutia Umanitatii de la societatile preliterate pana la societatile civilizate ale Antichitatii. in acest sens putem deosebi arheologia preistorica de arheologia clasica.
in cazul unei descoperiri arheologice putem vorbi de valoarea istorica a descoperirii, de valoarea intrinseca a descoperirii ( a materialelor arheologice) ori de senzationalul arheologic. Rezumand, in recompunerea istoriei vechi, un deosebit interes prezinta trei mari categorii de monumente arheologice: asezari, necropole si tezaure sau depozite. Sarcina arheologului consta nu numai in descoperirea si analizarea materialelor arheologice, ci si in interpretarea acestora (I. Hodder, Reading the Past. Current Approaches to Interpretation in Archaeology- , 1991; G. Clark, Space, Time and Man. A Prehistorian's View, 1994; C. Renfrew, Ezra Zubrow, The Ancient Mind. Elements of Cognitive Archaeology, 1994). Arheologul recompune din straturi de pamant si piatra - incaperi si constructii, iar din fragmente ceramice si metalice arme si vase. Dupa cum spunea J. Le Goff, istoria se recompune din surse si imaginatie.
Asadar, arheologul nu este un simplu tehnician. Pentru un veritabil arheolog tehnica nu este decat un mijloc elementar de a-si insusi o cunoastere mai profunda a omului si a societatii. Dupa cum observa Sir Mortimer Wheeler ,,the archaeologist is diggind up, not things, but peoples" (,,arheologul nu dezvaluie lucruri moarte, ci oameni). Cu alte cuvinte, arheologul nu dezgroapa amanunte istorice, ci dezvaluie civilizatii.
Prin urmare, arheologia poate fi definita ca studiul civilizatiilor in parte sau complet ascunse in pamant. Rostul arheologiei este acela de a contribui (uneori decisiv, ca in cazul societatilor preliterate) la reconstituirea vietii si societatii omenesti din vechime sub cele mai variate aspecte (aspectele de istorie ale unor epoci in general obscure). in ultima instanta, arheologia e cea care ofera ,,banca de date" pentru istoria veche, iar scopul este reconstituirea unor epoci.
Chiar daca arheologia utilizeaza mijloace tehnice, ea este cu totul altceva decat o tehnica. Arheologia nu este, evident, nici o stiinta exacta. Minunata aventura intelectuala, arheologia este stiinta omului prin excelenta, de vreme ce arheologul reda viata civilizatiilor trecute.
Drumul actual al arheologiei o obliga sa fie tot mai tehnica, sa utilizeze tot mai frecvent si masiv progresele stiintei contemporane. Elocvente in acest sens sunt cuvintele cunoscutului arheolog britanic V.G. Childe, " arheologia a revolutionat studiul istoriei. Ea a largit orizontul spatial al istoriei aproape in acelasi grad ca si telescopul care a largit viziunea astronomului in spatiu. Arheologia a largit perspectiva istoriei in trecut, dupa cum microscopul a relevat biologiei ca sub aspectul marilor organisme se ascunde viata celulelor infinetizimale. in fine, arheologia a modificat continutul istoriei in aceeasi masura in care radioactivitatea a modificat clima" (V.G. Childe, Progres si arheologie, 1945, p. 2). Cu toate acestea, continuam sa credem - impreuna cu J. Le Goff- ca istoria nu e doar stiinta, ci si arta.
Arhologul contemporan trebuie sa posede o temeinica pregatire interdisciplinara (R.D. Leonard, G.T. Jones, eds., Quantifying Diversity in Archaeology, 1989; Z. Vasicek, J. Malina, Archaeology Yesterday and Today. The Development of Archaeology in the Sciences and Humanities, 1990). El trebuie sa cunoasca istoria si limba civilizatiei pe care o studiaza, dupa cum discipline ca antropologia, etnologia sau sociologia nu-i pot fi straine (I. Hodder, ed., The Archaeology of Contextual Meanings, 1987; Valerie Pinsky, Alison Wylie, Critical Traditions in Contemporary Archaeology, 1990). Cunoscator al tuturor acestor discipline umaniste, arheologul apare, prin excelenta, ca un ,,umanist integral al epocii noastre" (G. Rachet, L'Univers de l'archeologie. Technique. Histoire. Bilan, 1970 - trad. rom. 1977).
*
in ultimii ani in Romania se intreprind cercetari arheologice in circa 300 de puncte (sapaturi sistematice, sapaturi de salvare si sondaje), ceea ce presupune un efort uman considerabil. Breasla arheologilor din toata tara nu numara mai mult de vreo 200-250 de specialisti (din muzee, institute arheologice si universitati); cum se lucreaza, de obicei, in echipe, se intelege ca destui arheologi sunt solicitati de mai multe santiere in aceeasi campanie.
in acest context este de remarcat ca santiere arheologice cu o continuitate mare sunt foarte putine (eg. Parta arheologie preistorica; Sarmizegetusa Regia arheologie dacica; Histria arheologie clasica, greco-romana; Ulpia Traiana Sarmizezegtusa, Porolissum si Potaissa arheologie romana) din mai multe motive:
-Actes du XIIe Congres International des Sciences Prehistoriques et Protohistoriques. Bratislava 1991, J. Pavuk (ed.), Bratislava, 1993, I. Arheometrie, metodologie, mediu.
-G. Barker (ed.), Companion Encyclopedia of Archaeology, I-II, 1999.
-J. Garanger (sous la dir.), La Prehistoire dans le Monde, PUF, ,,Nouvelle Clio. L'histoire et ses problemes", Paris, 1992.
-S. Jones, R.D. Martin, D. Pilbeam (eds.), The Cambridge Encyclopedia of Human Evolution, Cambridge, 1992.
-S.J. de Laet (ed.), History of Humanity; I, Prehistory and Beginnings of Civilization, Routledge, London, 1993.
-Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Romaniei, (coord. C. Preda), vol. I, A-C, Bucuresti, 1994 si vol. II, D-L, Bucuresti, 1996.
*
-Childe 1967: V.G. Childe, De la preistorie la istorie, Bucuresti, 1967.
-Clark 1977: G. Clark, World Prehistory in New Perspective, Cambridge, 1977.
-Clark 1978 : D. Clark, Analithical Archaeology, Cambridge, 1978.
-Clark 1994: G. Clark, Space, Time and Man. A Prehistorian's View, Cambridge, 1994.
-Cooper-Carman-Firth-Wheatley 1995: M. Cooper, J. Carman, A. Firth, D. Wheatley (eds.), Managing Archaeology, Routlegde, London, 1995.
-Coney - Hastorf 1993: Margaret W. Coney, Christine A. Hastorf (eds.), The Uses of Style in Archaeology, Cambridge, 1993.
-Hodder 1987: I. Hodder (ed.)., The Archaeology of Contextual Meanings, Cambridge, 1987.
-Hodder 1991: I. Hodder, Reading the Past. Current Approaches to Interpretation in Archaeology- , 1991.
-Hodder 1995: I. Hodder, Theory and Practice in Archaeology, Routledge, London, 1995.
-Horedt 1970: K. Horedt, Istoria comunei primitive, Bucuresti, 1970.
-Leonard - Jones 1989: R.D. Leonard, G.T. Jones, Quantifying Diversity in Archaeology, Cambridge, 1987.
-Neustupny 1993: E. Neustupny, Archaeological Method, Cambridge, 1993.
-Picard 1969: G.-Ch. Picard, L'archeologie, Larousse, 1969.
-Pinsky - Wylie 1990: Valerie Pinsky, Alison Wylie (eds.), Critical Traditions in Contemporary Archaeology, Cambride, 1990.
-Rachet 1977: G. Rachet, Universul arheoligiei, I-II, Bucuresti, 1977.
-Rachet 1983: G. Rachet, Dictionnaire de l'archeologie, Laffont, 1983.
-Renfrew - Zubrow 1994: C. Renrew, E. Zubrow (eds.), The Ancient Mind. Elements of Cognitive Archaeology, Cambridge, 1994.
-Trigger 1990: B.G. Trigger, A History of Archaeological Thought, Cambridge, 1990.
-Ucko 1995: P.J. Ucko, Theory in Archaeology. A World Perspective, Routledge, London, 1995.
-Vasicek - Malina 1990: Z. Vasicek, J. Malina, Archaeology Yesterday and Today. The Development of Archaeology in the Sciences and Humanities, Cambridge, 1990.
-Yoffee - Sherratt 1993: N. Yoffee, A. Sherratt, Arhaeological Theory: Who Sets the Agenda?, Cambridge, 1993.
Lucrari speciale:
-Adams & Adams 1991: W.Y. Adams, E.W. Adams, Archaeologycal Typology and Practical Reality. A Dialectical Approach to Artifact Classification and Sorting, Cambridge, 1991.
-Adkins & Adkins 1989: L. Adkins, R.A. Adkins, Archaeological Illustration, Cambridge, 1989.
-Anati 1993: E. Anati, World Rock Art. The Primordial Language, 1993.
-Andrefsky 1998: W. Andrefsky, Lithics. Macroscopic Approaches to Analysis, London, 1998.
-Arnold 1988: D.E. Arnold, Ceramic Theory and Cultural Processes, Cambridge, 1988.
-Aujac 1975: Germaine Aujac, Geographie du Monde Antique, PUF, Paris, 1975.
-Babes 1988: M. Babes, Descoperiri funerare si semnificatia lor in contextual culturii geto-dacice clasice, in SCIVA 39, 1988, 1, p. 3-32.
-Babes 1993: M. Babes, Die Poienesti - Lukasevska - Kultur, Bonn, 1993.
-Bader 1983: T. Bader, Die fibeln in Rumanien, PBF, XIV/6, 1983.
-Bader 1993: T. Bader, Die Schwerter in Rumanien, PBF, IV/6, 1993.
-Berciu 1961: D. Berciu, Contributii la problemele neoliticului din Romania, Bucuresti, 1961.
-Besliu - Lazarovici 1990: C. Besliu, Gh. Lazarovici, Vorgeschichtliche Kupfer - Analysen im Muzeum aus Cluj, Donji Milanovac, 1990.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.