Plante

Alte denumiri populare: argintica de gradina, armurar, crapusnic, scai pestrit

Raspandire, importanta. Arm urari ui este o specie ori- ginara din partea Estica a Zonei Marii Mediteranc si pana in Asia Centrala, unde se gaseste in flora spontana.

Este introdusa in cultura ca planta medicinala in unele tari din Europa, ca Franta, Italia, Germania, Polonia, Unga- ria, Romania, Bulgaria, Rusia s.a. in Republica Moldova cultura a fost incercata si cultivata pe suprafete limitate in zona de Sud-Est si Sudica, unde conditiile pedoclimatice s-au aratat a fi favorabile pentru aceasta specie.

Armurariul este o planta medicinala comparativ noua, dar de o mare perspectiva pentru insusirile curative benefice ale plantei intregi, mai cu scama a principiilor active din se- minte.

Se folosesc fructele (Fructus Cardui Mariae), care contin multe flovonoide dintre care silimarina si silibina au o im- portanta curativa deosebita. Ele mai contin pana la 32% ulei gras, mucilagii, acizii; fumarie, glutamic, aminoacizi, lipide (3-4%). Fructele si preparatele medicamentoase din ele au o actiune hepatoprotectoare si antihepatotoxca, de aceea se folosesc in tratamentul afectiunilor ficatului: a hepatitei, ci- rozei si altele. Din ele se produce medicamentul ,,Carsil".

DESCRIEREA PLANTEI

Armurariul este o specie ierboasa anuala, cu radacina fu- siforma, pivotanta cu grosimea sub colet de 8-15 mm, pa- trunde in sol pana la 1 m.

Tulpina este erecta, inalta de 50-140 cm, ramificata in partea superioara, cu santuri longitudinale, pubescenta (fig. 1).

Frunzele sunt sesile alungil-ovate, lungi de 8-15 cm amplasate altern pe tulpini, glabre, patate mozaic cu alb. Nervulele frunzelor se prelungesc pe margine cu cate un ghimpe.

Florile sunt rosii, grupate in antodii cu diametrul de 4-6 cm, tubulare, hermafrodite, receptacolul este carnos, involucrul, care acopera antodiile este format din foliole tari, terminate cu un spin viguros, lung de 1,0-1,5 cm. Fructul este achena, prevazuta cu un papus alb. Armurariul inflores- te in perioada iunie-august MMB = 25-30 g.

PARTICULARITatILE BIOLOGICE. RELAtII PLANTA -FACTORI DE VEGETAtIE

La armurariu in ontogeneza pot Fi semnalate fazele de dezvoltare: rasarire - plantula, rozeta, formarea tulpinilor, ramificatia tulpinilor, butonizarea, inflorire, maturizarea se mintelor Fiind o planta din zonele sudice in conditiile de stepa ale tarii noastre manifesta cerinte specifice fata de factorii de crestere si dezvoltare.

Temperatura. Armurariul este o planta termofila si ne- cesita temperaturi ridicate (28- 30- C) in timpul infloririi si fructificarii.

Semintele primavara rasar normal, cand temperatura so- lului la adancimea de 10 cm este de 8-10- C.

Plantulele imediat dupa rasarire sunt sensibile la inghe- turi, ajunse in faza de rozeta dezvoltata plantele de la auto-insamantare ori semanate in septembrie-octombrie suporta temperaturi negative de -8 -10- C.

Apa. Armurariul manifesta cerinte moderate fata de umi- ditate in timpul vegetatiei. Daca in momentul semanatului solul in stratul superficial (0-10 cm) este destul de umed se poate obtine o rasarire uniforma si o densitate optima de plante.

Seceta prelungita in timpul vegetatiei intensive in fazele de butonizare si inceputul infloririi influenteaza negativ pro- ductia de fructe, dar mareste continutul de principii active in seminte

Lumina. Fiind o planta de stepa din zonele sudice pre- ponderent aride, armurariul este o planta iubitoare de lumi- na, nu suporta umbrirea de buruieni, mai ales pina la faza de butonizare. Lumina intensiva directa este benefica pentru crestere, formarea organelor generative viguroase si influenteaza po- zitiv acumularea in seminte a principiilor active.

Solul. Armurariul nu are cerinte deosebite fata de sol si se dezvolta satisfacator pe soluri putin fertile erodate. Ce le mai mari productii de seminte se obtin pe soiuri cernoziomice cu textura mijlocie, profunde si permeabile. Nu sunt in- dicate pentru cultura armurariului solurile argiloase, grele, naclaioase precum si cele saraturoase, reci si impermeabile.

Soiuri. Ca cultura comparativ noua ea n-a fost profund studiata pentru a selecta soiuri speciale. in majoritatea tari- lor se cultiva unele populatii adoptate in conditii pedoclima- tice concrete. in Moldova se cultiva populatia omologata in Romania sub denumirea ,,De Prahova".

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE

Fiind planta anuala armurariul se cultiva in asolamente-le specializate de plante medicinale ori in asolamente mixte cu plante legumicole sau furajere. Ca premergatori buni pot fi cerealele, porumbul pentru siloz si boabe.

Nu sunt indicate ca culturi premergatoare unele specii, care au boli comune cu armurariul sau impurifica materia prima: floarea-soarelui, tutunul s. a.

Cultura va reveni pe acelasi teren peste 3-4 ani.

Fertilizarea. Armurariul are o reactie pozitiva sporita la ingrasare cu doze optime de ingrasaminte minerale. in experientele executate in Ungaria s-a ajuns la concluzia ca ingrasamintele cu azot in doze moderate influenteaza pozitiv cresterea si dezvoltarea plantelor, iar fosforul din ingrasa- minte stimuleaza fructificarea.

Pe soluri cernoziomice in Ungaria doza optima pentru armurariu s-a dovedit a fi N30P80K120. (Hornok, 1978).

in Polonia experientele au demonstrat ca pe soluri usoare de padure cu o fertilitate scazuta doza optima de ingrasamin- te ar fi N30P80K120 (tabelul 1).

Armurariul s-a dovedit a fi sensibil la ingrasamintele cu potasiu pe solurile sarace in acest element.