Certificarea Sistemelor de Management al Calității

CAPITOLUL I

CERTIFICAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR

Până în '80 atestarea calităţii s-a realizat aproape exclusiv de producător prin documente ce cuprindeau valorile caracteristicilor (certificate de calitate, buletine de analiză, certificate de garanţie).

Deoarece simpla afirmaţie a producătorului nu oferea garanţia necesară privind calitatea privind calitatea produselor, într-o serie de ţări s-a introdus sistemul "certificării calităţii" (de către organisme neutre).

Definiţie: Conform OECQ (Organizaţia Europeană pentru Controlul Calităţii) procedura sau activitatea desfăşurată de un organ autorizat pentru determinarea, verificarea şi atestarea calităţii proceselor sau produselor, în concordanţă cu cerinţele stabilite. în legislaţia noastră "totalitatea activităţilor (încercări, verificări) efectuate de un organism neutru, independent de furnizor şi beneficiar, competent din punct de vedere juridic şi profesional, prin care se atestă în scris performanţele unui produs/serviciu, precum şi capabilitatea producătorului de a-1 reproduce în serie la parametrii calitativi stabiliţi.

Atestarea se face prin certificat de conformitate sau certificat de capabilitate.

a) Certificat de conformitate (qualification approval certificat) este un document eliberat conform regulilor unui sistem de certificare, indicând cu un nivel suficient de încredere că un produs, proces sau serviciu, complet identificat, este conform unui standard sau alt act normativ specificat.

b) Certificat de capabilitate (capability approval certificat) este un document care atestă că regulile aplicate la proiectare, procese de fabricaţie şi sisteme de control, declarate de furnizor sunt capabile să asigure realizarea produselor a căror calitate să îndeplinească cerinţele specificate.

Într-o serie de ţări, în domeniul certificării se utilizează marca de conformitate = marca protejată, aplicată sau elaborată pe baza regulilor unui sistem de certificare indicând cu un anumit nivel suficient de încredere că produsul, procesul, serviciul vizat sunt conforme cu un standard sau alt act normativ specificat.

Sisteme de certificare funcţionează atât la nivel naţional cât şi regional şi internaţional. Astfel: Germania: în 1985 apare "Societatea germană de certificare a calităţii" (Deutshe Gesellschaft zur zertifiezierung von Qualitats) care eliberează certificate de conformitate şi acordă pe produse marca "SG" (Sicherheit gepruft).

Franţa: există Direcţia Generală a Laboratoarelor de încercări din cadrul Ministerului Comerţului care coordonează şi acreditează laboratoarele care îndeplinesc condiţii de competenţă prevăzute de ISO. AFNOR (LAssociation Francaise de Normalisation) gestionează pe lângă standarde şi marca naţională în conformitate cu "NF" (Norme Francaise). Pentru performanţe deosebite, s-au introdus două variante: "NF-Selection" şi "NF-prestige".

Marea Britanie: BSI (British Standards Institution) emite certificate de conformitate şi marca de certificare, obligatorii pentru o serie de produse.

Belgia: din iulie 1990 (odată cu legea privind acreditarea organismelor de certificare şi control) funcţionează "laboratoarele de încercări" pentru: certificări de conformitate, asigurare a calităţii, sisteme de calitate, cu sau fără atribuirea unor mărci de calitate.

Elveţia: 1983 Asociaţia Elveţiană pentru Certificarea Calităţii (SQS) este o centrală neutră şi competentă.

Japonia: Ministerul Japonez al Comerţului Internaţional şi Industriei (MITI) aprobă aplicarea mărcii de certificare (JIS - Standardul Industrial Japonez).

România: Legislaţia naţională privind asigurarea calităţii produselor şi serviciilor pentru protecţia consumatorilor prevede crearea unui sistem naţional de certificare a calităţii şi de acreditare a unor laboratoare, conform cerinţelor ISO şi CEE.

"Centrul Naţional pentru încercarea şi Expertizarea Produselor" (LAREX) înregistrat la Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale şi Serviciilor are ca scop certificarea calităţii produselor fabricate în ţară sau importate.

Marca de calitate este un semn grafic aplicat pe produs sau ambalaj pentru a oferi beneficiarilor garanţia că produsul îndeplineşte integral parametrii calitativi prevăzuţi.

Preocupări actuale: în cadrul CEE se pune problema creării unei infrastructuri europene în materie de încercări şi certificare. La nivel ISO există o Comisie pentru certificarea calităţii produselor.

Relaţiile normale stabilite între producător şi clientul său au impus imperios practica acceptării unui partener intermediar, terţ, care să garanteze calitatea. Acest intermediar este reprezentat de instituţiile şi organismele de certificare.

Conform standardului EN 45020, certificarea reprezintă o măsură a unei terţe părţi, imparţiale, care arată că există nivelul corespunzător de încredere că un produs/proces/serviciu corespunzător proiectat este în consens cu un standard definit sau cu un alt document normativ definit.

Certificarea este astfel o modalitate prin care se face atestarea că produsele sau serviciile pentru care s-a efectuat sunt conforme cu reglementările specifice şi standardele de referinţă; certificatul se eliberează de către un organism acreditat de către o autoritate tutelară (organism independent faţă de agentul economic care solicită aceasta, precum şi faţă de cumpărător), denumit organism de certificare.

În economia contemporană, cumpărătorii publici sau privaţi sunt din ce în ce mai interesaţi să obţină garanţii obiective privind calitatea produselor pe care le achiziţionează, sau a serviciilor la care apelează.

Astfel, prin definiţie, certificarea reprezintă activitatea unei organizaţii autorizate, independente, în vederea determinării, verificării şi atestării scrise a conformităţii calităţii unei entităţi (produs, serviciu sau proces) prin confirmarea superiorităţii tuturor caracteristicilor acesteia, în comparaţie cu un etalon prestabilit.