Alimentația Câinilor și a Pisicilor

Pisicile sunt animale solitare, iar câinii au spirit social şi de haită. Câinii sunt animale carnivore, dar pot fi hrăniţi chiar şi cu un regim vegetarian.

Pisicile prelucrează alimentele mecanic la nivelul cavităţii orale, iar după mărunţire le înghit.

Câinii înghit alimentele fără a le mărunţi în prealabil. Secreţia salivară a glandelor parotide, sublinguale şi mandibulare este uşor acidă, lipsită de enzime. Este bogată în mucus cu rol lubrifiant. În stomac are loc digestia proteinelor, iar datorită particularităţilor anatomice ale cardiei, vomită uşor.

Mucoasa gastrică secretă mucus, HCl şi pepsină. Pepsina este secretată sub formă de pepsinogen (inactiv), iar activarea se produce sub acţiunea HCl. Stratul de mucus din stomac are rol protector împotriva HCl şi pepsinei (autodigestia). Secreţia gastrică este reglată pe cale nervoasă şi umorală. Stimulii vizuali, olfactivi, acustici, corelaţi cu procesul de hrănire au un rol important în declanşarea secreţiei gastrice. Pe cale umorală intervine gastrina care stimulează activitatea secretorie a glandelor gastrice. Dacă secreţia gastrică este în exces, scăderea pH-ului inhibă producerea de gastrină.

Digestia propriu-zisă are loc în intestinul subţire, sub influenţa enzimelor provenite din secreţia intestinală, pancreas, ficat.

În intestinul gros are loc absorbţia unor electroliţi şi a unei cantităţi mici de apă.

Preferinţele alimentare ale câinilor şi pisicilor fac ca aceste animale să aleagă hrana, deci trebuie să li se asigure o raţie variată, care nu trebuie să conţină toxine, alimente alterate sau nu trebuie modificată brusc.

Aparatul digestiv la câine este mai “performant” decât la pisică, iar tubul digestiv este mai lung. Câinele digeră mai bine carnea crudă (excepţie carnea de porc).

Amidonul crud şi cel preparat nu se digeră bine. Glucidele pot lipsi din dietă, glucoza putând fi sintetizată din lipide şi proteine. Totuşi, pentru femelele gestante, glucidele sunt importante.

Atât câinii, cât şi pisicile, nu pot digera cantităţi prea mari de lactoză şi zaharoză, producându-se diareea. În condiţii normale, glucidele pot acoperi 40-50% din conţinutul caloric total al raţiei.

Alimente folosite în hrana câinilor şi pisicilor

Carnea şi organele (ţesutul muscular, grăsimea intrafasciculară, fasciile, tendoanele, vasele de sânge). Carnea slabă crudă are următoarea CC – 20-22% proteină, 70-75% apă, 8-9% grăsime, 1% săruri minerale, 0,01-0,02% Ca, 0,2 –0,3% P.

Organele au practic o valoare nutritivă (VN) asemănătoare în cazul aceluiaşi tip de organe, chiar de la specii diferite, dar VN diferă foarte mult de la un organ la altul.

Carnea se administrează în stare crudă, tăiată bucăţi, fiind preferată carnea slabă de cal, vită, iepure, pasăre. Carnea de porc se dă numai preparată.

Carnea congelată se decongelează şi se fierbe (pt. că au loc multiplicări ale microorganismelor).

Laptele, deşi este preferat de animale, se va da cu atenţie, întrucât produce stări diareice (conţine lactoză).

Brânzeturile pot fi utilizate, au VN mare şi sunt alimente preferate de către pisici.

Ouăle – gălbenuşul conţine o proteină echilibrată în aminoacizi (a.a.). se folosesc preparate sau fierte; în stare crudă se administrează doar gălbenuşul, deoarece albuşul conţine avidină (antibiotina).

Legumele şi fructele – morcovi, fasole, cartofi, salată, diferite fructe. Se recomandă la toate categoriile de vârstă, mai ales la adulte şi bătrâne.

Grăsimile animale şi vegetale – pt. echilibrarea raţiilor – întră obligatoriu în raţiile câinilor de spot şi tracţiune (pot ajunge până la 50% din acoperirea energetică a raţiilor).

Alimentele produse la scară industrială: alimente umede, semiumede, uscate.

Alimentele umede – conservele ambalate în cutii metalice sau material plastic. Conţin: carne, peşte, legume cereale etc. Formulele utilizate în produsele respective trebuie să asigure cerinţele nutritive, iar administrarea lor se va face conform indicaţiilor de pe etichetă.

Alimentele semiumede (30-40% SU) – semiconserve. Au termen de valabilitate mai lung decât precedentele. Se prepară din carne, soia, diverse legume, grăsimi, glucide etc.

Alimentele uscate – se utilizează cel mai mult. Sunt biscuiţi speciali care constituie hrana completă. În cazul în care nu acoperă toate cerinţele se specifică pe etichetă şi se va completa alimentaţia cu cele necesare. Se prepară din carne, peşte, legume, cereale.

Alimentaţia câinilor

Se stabilesc cerinţele de energie – exprimate în kcal EM/kg G metabolică (G0,75) sau în kcal EM/kg GV.

În medie, necesarul de energie pentru întreţinere este de 138 kcal EM/kg GV, dar acesta oscilează în funcţie de o serie de factori:

- Temperatura ambiantă – în timpul iernii, necesarul de energie pentru întreţinere se poate dubla pentru întreţinerea mecanismului de termoreglare;

- Mişcarea şi activitatea fizică voluntară, antrenamentul – duc la majorarea necesarului de E pentru întreţinere cu 20-60%;

- Sedentarismul – datorat întreţinerii în spaţii mici, lipsei de mişcare – duce la diminuarea cerinţelor cu 10-20%, altfel se ajunge la obezitate. Există diferenţe de la o rasă la alta, precum şi de la un individ la altul (diferenţele sunt de ± 20%);

- Vârstă – cu înaintarea în vârstă se reduc şi cerinţele de E pt. întreţinere;

Necesarul de energie pentru gestaţie

Înainte de montă, nivelul energetic este comparabil cu cel pentru întreţinere, la care se adaugă un supliment de 10-20% pentru stimularea ovulaţiei şi a prolificităţii. În cazul femelelor supraponderale nu se mai aplică suplimentul. În prima parte a gestaţiei cerinţele de E sunt aceleaşi cu cele pentru întreţinere; în a doua parte a gestaţiei, când produşii de concepţie se dezvoltă în proporţie de 75% (zilele 40-55 de gestaţie), se vor suplimenta cerinţele de E treptat, cu 10-20% faţă de cele pentru întreţinere, valorile maxime atingându-se în săptămâna a 6-7. în perioada gestaţiei, femelele trebuie să crească în greutate cu 5-10%.