Țiganiada - Ioan Budai-Deleanu

Tiganiada" de Ion Budai-Deleanu este o epopee, ce ofera o viziune tragica, eroica si comica, totodata, a realitatii, avand caracter burlesc.

Naratiunea penduleaza intre real si imaginar. Actiunea se desfasoara in secolul al XV- lea, in Muntenia, in vremea domniei lui Vlad Tepes, care le da tiganilor ,,slobozie, arme si olaturi de mosie", spre a evita tradarea. Se fixeaza tabara de lupta la Spateni, intre Barbatesti si Inimoasa. Tiganii se aduna intre Alba si Flamanda, oastea lor fiind trecuta in revista de Voda, prilej pentru a descrie cetele de tigani. In timpul marsului spre tabara, au loc discutii asupra aprovizionarii si asupra primejdiilor ce ii asteapta in lupta. Spre a-i abate din drum, Satana o fura pe Romica, logodnica lui Parpangel, inchizand-o in Cetatea Neagra, aflata in podul bantuit de vantoase. Indragostitul ii ia urma si ajunge la cetatea vrajita, dar nu reuseste sa-si recupereze iubita, care dispare din nou. Distrus, tanarul o cauta cu disperare. In ratacirile lui, se intalneste cu voinicul Argineanul, in apropierea a doua izvoare. Din primul curge apa care moleseste, iar din al doilea, apa care inflacareaza. Argineanul bea din primul izvor si adoarme, iar Parpangel bea din cel de-al doilea, ia armele si, uitand de Romica, vrea sa porneasca la lupta. Din nefericire, rupand o crenguta, vede curgand sange si aude jalnicul glas al Romicai. Este din nou doborat de tristete, vrea sa se sinucida, dar este salvat de mama sa, Brandusa. El face o criza de nebunie, ratacind fara rost, asemenea lui Orlando Furioso.

In vremea aceasta, Vlad Tepes, dorind sa verifice devotamentul tiganilor, ii ataca, imbracandu-si ostenii in straie turcesti. Necutezand sa lupte, inspaimantati, tiganii isi reneaga stapanul, cerand mila presupusilor dusmani. Afland de identitatea celor ce i-au atacat, isi cer din nou iertare, promitand ca in viitor vor fi credinciosi lui Voda. Atacati din nou de turci, tiganii lupta vitejeste, crezand ca este o noua proba la care ii supune Domnul. Parpangel nimereste pe campul de lupta, putand armura lui Argineanul, ceea ce ii inspaimanta pe turci, care dau bir cu fugitii. Urmarindu-i, el cade de pe cal, dar este din nou salvat de la moarte de Brandusa, care il duce in tabara, unde isi gaseste iubita.

In Iad, Satana hotaraste infrangerea crestinilor, fiind insa contracarat de sfintii care hotarasera victoria acestora. Concomitent cu lupta romanilor lui Tepes cu turcii, are loc confruntarea dintre cetele sfinte si cele diavolesti. Voinicul Argineanul reuseste sa scape din mana turcilor, caci fusese prins neinarmat in timp ce dormea, iar tiganii, condusi de Tandaler, se bat cu o cireada de boi, tinand ochii inchisi. Asa ajung in tabara parasita, plina de provizii, a turcilor. Paganii sunt alungati, iar Satana se refugiaza intr-o manastire, unde, travestit in fata, ii ispiteste pe calugari, pana la interventia Sfantului Spiridon, care potoleste incaierarea acestora. Are loc nunta celor doi indragostiti, prilej cu care Parpangel isi povesteste calatoria prin Rai. Tiganii se hotarasc sa-si faca un stat si discuta ce forma de guvernamant sa adopte, se iau la bataie si, nereusind sa ia o decizie, se imprastie. Vlad Tepes este inlaturat de la domnie din pricina tradarii boierilor si a drumului Multimea, dornica sa-si pastreze libertatea castigata cu jertfe, isi exprima, prin patriotul Romandor, vointa de neclintit: ,,du-ne( ) macar in ce parte,/ Ori la slobozie sau la moarte".

Alternativa sub semnul careia se incheie poemul, evidentiaza inaltul mesaj patriotic, eroic, al creatiei unui scriitor care si-a pus talentul si inteligenta in slujba neamului sau, desemnand drept motive ale razbunarii (fie din tabara tiganilor, fie din preajma voievodului), fortele raului, intruchipate de: Urgie, Zavistie, Satana. Autorul subliniaza rolul acestora in dezagregarea unui popor. Avertismentul lui Draghici devine, astfel, o adevarata lectie data romanilor, acesta punand in discutie ideea unitatii in cuget si in fapta, singura solutie in vederea castigarii dreptului la viata.

Balada tiganilor ilustreaza motivul unei lumi pe dos. Scriitorul cultiva fantasticul pur, ca in mitologia populara. Lumea Infernului, a Iadului ne ofera o viziune caleidoscopica negativa asupra Epocii Contemporane.

Un rol deosebit in ,,Tiganiada" in joaca notele de subsol, comentariile ce devin un plan de rezonanta al satirei desfasurate in epopee. Comentatorii: Mitru Perea (,,Anagrama lui Petru Maior"), Cocon Eruditian, Criticos, Arhonda Sufla-Vant, P. Nataroiu, chir Simplitean, Cocon Idiotiteanu, Adevarovici, Parintele Disidemonicul, Cocon Musofilos, Chiron Onochefalos, Mandrila, Parintele , Vindrila Androfilos, J. Rabdaceanul, Dubitantius, Parintele Agnosie, Parintele Apologhios, Parintele Sfantoieici, Capitanul Alazonios, Capitanul Patitul, care devin adevarate personaje, ilustrand opiniile scriitorului sau directii noi ale satirei sale, anticipandu-l astfel pe Ion Luca Caragiale.

Personajele: Tandaler - curajos, autoritar

Draghici - intelept

Corcodel - necioplit, batjocoritor

Balaban - las