Testament de Tudor Arghezi

INTRO: CURENT, ARGHEZI, POEZIE

Modernismul reprezinta un curent ideatic, cultural si artistic aparut in secolul XX. Acesta a reprezentat revolta artistilor impotriva normelor si traditiilor academice si istorice. Caracteristica principala a poeziei romanesti intre cele doua razboaie mondiale a fost calitatea. Ea ajunge la cel mai inalt nivel al liricii europene, se sincronizeaza cu aceasta. In aceasta perioada, se observa o inoire a tematicii si o transformare ireversibila in limbajul poetic.

Poet modernist, revendicat si de traditionalisti, Arghezi inventeaza pe o arie lingvistica, inovand in lexic, sintaxa, topica, zdrobind conventia literara, spargand toate tiparele: „odata cu Arghezi incepe o noua estetica” - Lovinescu. El domina trei sferturi de veac, reprezentand, dupa Eminescu, cea mai mare inoire a lirismului nostru. Arghezi este „placa turnanta” - Calinescu a poeziei noastre, opera sa cuprinzand si revolta sociala, erotica, poezia jocului, a universului minuscul, a trecutului, lirica religioasa, estetica uratului.

Poezia “Testament” de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica. Poezia deschide primul volum de poezii al lui Arghezi, “Cuvinte potrivite”.

1.INCADRAREA IN CURENT SI SPECIE

Poezia „Testament” deschide volumul de debut, „Cuvinte potrivite” - 1927 si reprezinta o arta poetica, o poezie programatica, redand viziunea artistului despre lume si viata si misiunea sa si a artei sale intr-un limbaj poetica care-l particularizeaza, aratand si probleme de ideologie literara si tehnica artistica.

Aceasta opera argheziana este una moderna, aparand in textul sau problematici ale liricii de acest tip: transfigurarea socialului in estetic, estetica uratului, raportul dintre inspiratie si truda. O alta trasatura regasita in “Testament” este interesul poetic de a reflecta asupra creatiei si de a o transmite pe aceasta cititorului.

2. TEMA SI VIZIUNE DESPRE LUME

Tema operei este creatia literara ca mestesug, creatie lasata mostenire unui fiu spiritual.

Viziunea despre tema si lume a lui Tudor Arghezi se desprinde din textul operei sale. Cele doua ipostaze lirice sunt desemnate prin pronume personale: “eu” (tatal spiritual, poetul) si “tu” (“fiul”, cititorul, urmasii) si prin termenii aflati in antiteza “robul” si “domnul”. Atitudinea poetului este una responsbila in viziunea argheziana, fata de urmasi, dar si fata de predecesori, mesajul avand o valoare mare atat ideologica cat si estetica. Angajarea sociala este vadita, in cazul lui Arghezi, iar acesta transfigureaza in arta suferintele, prin estetica uratului “Din bube, mucigaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi”. Creatorul se vizualizeaza in ipostaza de mestesugar (“poeta faber”), numindu-se un “slefuitor de cuvinte” si spunand “Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite”

3.1 CELE PATRU ELEMENTE

Titlul operei releva relatia spirituala dintre generatii si responsabilitatea urmasilor fata de mesajul primit de la strabuni. In sens denotativ, testamentul este un act juridic unilateral prin care se exprima dorinte ce urmeaza a fi indeplinite dupa moarte, mai ales in legatura cu averea. Creatia poetului numita printr-o metafora simbol „cartea” e averea transmisa de el urmasilor, o avere spirituala, ca si in „Testament” de I.Vacarescu: „Urmasilor mei Vacaresti!/ Las voua mostenire:/Cresterea limbii romanesti/Si-a patriei cinstire.”. Titlul duce cu gandul si la „Vechiul Testament” si „Noul Testament”, in care sunt concentrate invataturile prorocilor si apostolilor adresate omenirii.

Textul e conceput ca un monolog adresat, „fiule” fiind colectivitatea careia i se adreseaza. Cele sase unitati strofice inegale alcatuiesc opera si contin mesajul moralizator.