Riga Crypto și lapona Enigel

Poetul a fost dublat de un matematician și, de aceea, modul de a gândi în spiritul abstract al matematicii s-a impus și în planul poeziilor. Poetul însuși afirma într-un interviu „Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei”.

Poezia lui Barbu nu are la origine date autobiografice (referitoare la iubire, prietenie, ură etc.), ci se naște din dorința poetului de contemplare a lumii în totalitatea ei, de comunicare cu universul, cu esența lui, dincolo de înfățișările de suprafață. Poezia lui este una intelectuală, o poezie „pură”, așa cum o numea Barbu; de altfel, el a polemizat întotdeauna cu „poezia leneșă”, „poezia refuzată de Idee” (cum numește el poezia lipsită de spiritualitate, poezia de tip confesiv).

În studiul din 1935, „Introducere în poezia lui Ion Barbu”, Tudor Vianu împarte creația lui Barbu în trei etape: parnasiană, baladic-orientală și ermetică.

Etapa parnasiană este cea a versurilor publicate între 1919 și 1920 în „Sburătorul”: „Lava”, „Munții”, „Copacul”, „Panteism”, „Arca”, „Pytagora”, „Umanizare” ș.a.

Influența parnasiană poate fi observată atât în forma riguroasă a poeziei (câteva sunt sonete), cât și în universul tematic restrâns - sunt descrise peisaje mineralizate, forme ale geologicului, sunt evocate zeități mitologice sau sunt surprinse procese de conștiință.

Evitând poezia-confesiune, exprimarea directă a năzuințelor sufetului său, Barbu le transferă asupra unor elemente ale naturii: copacul, banchizele, munții, pământul, ceea ce indică o tendință de a folosi simboluri „obiective”.

Etapa baladică și orientală cuprinde poezii precum „După melci”, „Riga Crypto și lapona Enigel”, „Domnișoara Hus”, „Isarlâk”, „Nastratin Hogea la Isarlâk”, publicate din 1921 până în 1925 în „Viața românească” și „Contimporanul”.

Mai toate poeziile acestei etape sunt lungi, datorită pasajelor descriptive; au un caracter narativ, „baladic”, deoarece în ele „se spune” o poveste. Lumea evocată este de inspirație autohtonă sau balcanică, asemănătoare cu cea din viziunea lui Anton Pann.

Etapa ermetică este o etapă de încifrare a semnificațiilor.

Mai întâi există un moment de tranziție, reprezentat de poeziile „Oul dogmatic”, „Ritmuri pentru nunțile necesare” și „Uvedenrode”, publicate între 1925-1926. În ele se păstrează legătura cu poeziile etapei anterioare prin pasajele descriptive și narative care le fac mai ușor de descifrat.

Aceste poezii se centrează pe ideea „nunții” înțeleasă ca pătrundere în miracolul creației universale. În „Ritmuri pentru nunțile necesare” sunt evocate trei căi de cunoaștere: prin eros, reprezentată astral prin Venus, prin rațiune, având ca simbol pe Mercur, și prin contemplație poetică, având ca simbol Soarele. Dar primele doi căi duc doar la o cunoaștere imperfectă, deoarece senzațiile permit un contact de moment, iar intelectul se bazează pe operațiile logice și ignoră una dintre condițiile de bază ale universului - devenirea continuă. Contemplația poetică este singura care face posibilă aspirația către absolut, pătrunderea în tainele universului.

Riga Crypto și lapona Enigel

A fost publicată inițial în 1924 și integrată apoi în ciclul „Uvedenrode” din volumul „Joc secund”.

Deși poezia poartă subtitlul de „baladă”, ea răstoarnă conceptul tradițional, realizându-se într-o viziune modernă, ca un amplu poem de cunoaștere și poem alegoric.

Titlul baladei trimite cu gândul la marile povești de dragoste din literatura universală, „Romeo și Julieta”, „Tristan și Isolda”.

În această baladă se pot identifica două planuri: unul strict narativ, ce prezintă povestea craiului Crypto și a laponei, și un plan simbolic, al experinței inițiatice și metafizice .

La nivel formal, procedeul utilizat este cel al povestirii în ramă. Fiecare dintre cele două povestiri prezintă câte o nuntă - povestirea-ramă prezintă o nuntă consumată, împlinită, cadru al celeilalte nunți care, inițial părea a fi între Enigel și Crypto, dar se modifică în final prezentând căsătoria lui Crypto cu măsălarița.