Povestea lui Harap-Alb

Previzualizare comentariu:

Extras din comentariu:

Debutul si intreaga sa activitate literara sunt legate de Junimea. El nu si-ar fi descoperit vocatia daca nu ar fi asistat la sedintele Junimii, la indemnul lui M. Eminescu. Opera sa, redactata intre anii 1875- 1883, este redusa ca proportii, dar insemnata ca valoare, si cuprinde povesti, basme, povestiri, o nuvela (Mos Nechifor Cotcariul) si volumul Amintiri din copilarie.

POVESTEA LUI HARAP-ALB

Povestea lui Harap- Alb a fost publicata mai intai in revista Convorbiri literare (1 aug. 1877), iar Eminescu reproduce basmul in ziarul Timpul, in mai multe numere succesive.

Basmul este o specie a genului epic, in versuri sau in proza, popular sau cult, in care sunt prezentate intamplari fantastice realizate de personaje cu puteri supranaturale.

Se observa ca subiectul basmului lui Creanga respecta tiparele basmului, cu competitia dintre bine si rau si comprimarea actiunii, care strabate distantele cu viteza vantului si a gandului.

Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motive narative specifice sunt: superioritatea mezinului, imparatul fara urmasi, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul), pedeapsa, casatoria.

In linii mari, subiectul este urmatorul: Verde-Imparat ii cere fratelui sau sa-i trimita pe cel mai vrednic dintre nepoti ca sa-l lase urmas dupa ce n-o mai fi. Craiul, tatal baietilor, ii supune unei probe a curajului, la care nu rezista decat mezinul. Acesta, povatuit de Sfanta Duminica, pe care o milostivise, isi alege un cal nazdravan, care in aparenta este o martoaga, si pleaca la drum, nu inainte de a asculta sfaturile tatalui sau.

In ciuda povetelor, este pacalit de Span, care-l face rob. Ajunsi la casa lui Verde-Imparat, spanul se da drept nepotul mostenitor si din orgoliu nemasurat il supune pe adevaratul nepot unor incercari deosebite, poruncindu-i, pe rand, sa aduca salatile din gradina ursului, pietrele nestemate din padurea cerbului si pe fata imparatului Ros. Ajutat de felurite personaje, povatuit de cal, Harap-Alb se descurca in toate imprejurarile.

In final, impostorul este demascat si pedepsit si, dupa cateva peripetii care ne prelungesc emotiile, eroul este rasplatit, primind binecuvantarea imparatului Verde, imparatia si pe fiica imparatului Ros.

Asa cum se poate observa, intalnim toate trasaturile basmului popular: eroul trebuie sa treaca mai multe probe, este ajutat de animale fantastice (craiasa furnicilor, craiasa albinelor, calul vorbitor), de fiinte fabuloase (Ochila, Setila, Gerila), de oameni intelepti (Sfanta Duminica). Apar lucruri magice (apa vie, apa moarta), cifre simbolice (trei feciori de imparat, trei incercari). Probele prin care trece eroul sunt numeroase si au semnificatii multiple. Destoinicia fiilor e probata mai intai de crai, deghizat in ursul de la pod; este o proba a barbatiei/ a calitatilor razboinice, conditie initiala, obligatorie pentru cei care aspira la tronul imparatesc. O alta proba este ratacirea in padurea- labirint, simbol ambivalent, loc al mortii si al regenerarii, caci pentru tanar se va incheia o etapa si va incepe alta. Ajunsi la curtea imparatului Verde trece alte trei probe, iar in timpul ultimei (vizita la imparatul Ros)- inca o serie: proba focului (casa de arama), proba pamantului si a apei (in timpul ospatului), alegerea macului de nisip, straja nocturna la odaia fetei si prinderea fetei, transformate in pasare, ghicitul fetei (motivul dublului). Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii, avand semnificatia coborarii in Infern/ a mortii initiatice.

Si la nivel formal se poate observa prezenta formulelor initiale (Cica era odata intr-o tara), mediane (ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este) si finale (Si a tinut veselia ani intregi, si acum se mai tine inca; cine se duce acolo be si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda).

Meritul lui Creanga este ca, prin povestile sale, a scos basmul din circuitul folcloric si i-a dat un alt statut. Respectand schema traditionala, Creanga devine original prin abundenta detaliilor specifice, prin insistenta asupra aspectului particular, prin nuantarea miscarilor, a gesturilor, a vietii sufletesti. In felul acesta, personajele si actiunile lor nu mai sunt schematice, ci capata individualitate, devin de neconfundat.

Eroul, desi seamana cu Fat- Frumos din alte basme, nu este lipsit de individualitate psihologica si morala. El plange cand il dojeneste parintele sau, este pacalit de Span pentru ca era boboc de feliul lui la trebi de aiestea, se dovedeste slab de inger si fricos ca o femeie cand se duce in gradina cerbului, se olicaieste de belelele in care il vara Spanul etc.

Suferintele prin care trece Harap-Alb nu sunt simple aventuri; ele au o functie educativa, pregatesc un conducator. Intreaga aventura este una initiatica. Conceputa ca un lung sir de peripetii si incercari le care este supus un tanar pentru a-si dovedi vrednicia, curajul, puterea si intelepciunea, povestea cuprinde o idee morala fundamentala: aceea ca binele si adevarul triumfa in ciuda tuturor piedicilor, ca meritele omului sunt pretuite si rasplatite. Privit din aceasta perspectiva, eroul, Harap- Alb, este un personaj simbolic, reprezentand binele care are menirea de a pedepsi raul.

Numele personajului reflecta conditia duala: rob, sluga (Harap) de origine nobila (Alb), iar sugestia cromatica alb- negru, traversarea unei stari intermediare (initierea), intre starea de inocenta, naivitate (negru) si invierea spirituala a celui ce va deveni imparat (alb).

Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este un rau necesar. De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat.

Asa cum am precizat, specific basmelor culte este modul in care se individualizeza personajele. Cu exceptia eroului, al carui caracter evolueaza pe parcurs, celelalte personaje reprezinta tipologii umane reductibile la o trasatura dominanta. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului, se ironizeaza defecte umane (frigurosul, mancaciosul etc.), dar aspectul lor grotesc ascunde bunatatea si prietenia.

Specifica basmului cult este impletirea naratiunii cu dialogul si descrierea.

Registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate limbajului, care difera de al naratorului popular prin specificul integrarii termenilor, al modului de exprimare.

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Diacritice:
Da
Nota:
9/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
3 pagini
Imagini extrase:
3 imagini
Nr cuvinte:
2 285 cuvinte
Nr caractere:
10 670 caractere
Marime:
16.49 KB (arhivat)
Nivel studiu:
Liceu
Tip document:
Comentariu
Materie:
Limba si literatura romana
Data publicare:
30.03.2018
Structură de fișiere:
  • Povestea lui Harap-Alb.doc
Predat:
la liceu
Profil:
Umanist
Specializare:
Filologie

Ai gasit ceva în neregulă cu acest document?

Te-ar putea interesa și:
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult, publicat in Convorbiri literare, in...
Povestea lui Harap-Alb este un mic roman de aventuri cu subiect fabulos, un Bildungsroman...
Basmul este specie a genului epic in proza prezent atat in literatura populara ( autorul este...
Creatia literara a lui Ion Creanga cuprinde lucrarea memorialistica Amintiri din copilarie,...
Ion Creanga s-a nascut la 1 martie 1837, in Humulesti, judetul Neamt, si a fost primul dintre cei...
Sus!