Povestea lui Harap-Alb

Basmul este specie a genului epic in proza prezent atat in literatura populara ( autorul este necunoscut ) cat si in literatura culta (autorul este cunoscut ) care este subordonata categoriei estetice ale fantasticului in cele doua forme ale sale, fabulosul si miraculosul. Acestea sunt puse pe seama unor personaje inzestrate cu puteri supranaturale, nevoite sa lupte cu fortele raului pe care le inving. In cadrul basmului sunt dezvoltate cateva motive specifice: nasterea miraculoasa, superioritatea mezinului, calatoria, incercarile grele, cifrele si obiectele magice s.a.

Basmul cult preia structura basmului popular careia ii adauga originalitatea creatorului.

INTRODUCERE

Genial scriitor, Creanga are intuitia marii arte si transforma structurile narative specifice basmului traditional, creand in ,,Povestea lui Harap-Alb", o opera o uimitoare originalitate care s-a bucurat de aprecierea cititorilor, dar si a exegetilor.

TEMA SI IDEEA

Publicat in 1877 in revista "Convorbiri literare", basmul cult ,,Povestea lui Harap-Alb"are ca tema initierea unui tanar de la stadiul de novice, la acela de om total

Ideea care se desprinde este ca viata instruieste si educa.

TITLUL

Cuvantul "povestea" este sinonim cu "intamplarea" iar "Harap-Alb", numele eroului, este un oximoron pentru ca " harap" semnifica negru, sclav, rob, iar "alb" pe langa conotatia cromatica care semnifica puritate, noblete, mai sugereaza si ideea de stapan. Deci, cele doua notiuni antetice surprind dualitatea personajului din basm.

Timpul neprecizat ("in vremurile acelea") situeaza intamplarile in atemporalitate, intr-un timp anistoric pe care Mircea Eliade il numeste ,,Illo tempore".

Spatiul se configureaza prin locuri si fiinte fantastice : Padurea Spanului, Gradina Ursului, Padurea Cerbului, Imparatia lui Ros Imparat.

Perspectiva narativa apartine unui narator omniscient, care subiectivizeaza, iar naratiunea este realizata la persoana III.

Actiunea are o desfasurare lineara fiind folosita tehnica narativa a inlantuirii cronologice si cauzale a episoadelor.

Structura compozitionala

Respectand tiparul basmului, incipitul contine formula introductiva care mentine atemporalitatea si aspatialitatea conventiei. Spre deosebire de basmele populare in care aceasta este compusa din doi termeni : unul are atesta o existenta ( " a fost odata" ) si altul care o neaga ("ca niciodata" ),in " Povestea lui Harap-Alb" naratorul inoveaza formula initiala, punand povestea pe seama spuselor cuiva ,fara a o nega : ,,Amu cica era odata''.

Tot in incipit se contureaza doua motive literare: al fratilor despartiti si al imparatului fara mostenitori.

Finalul este inchis si conpensator, ca in basmil traditional. Odata initierea incheiata eroul reintra in posesia palosului, primeste recompensa (pe fata Imparatului Ros si imparatia si isi schimba statutul social (devine imparat), fapt ce confirma maturizarea acestuia.

Ca si in cazul incipitului Creanga, inoveaza formula finala pentru ca nu se rezuma numai la trecerea din spatiul imaginar la cel real, ci aduce un element de originalitate introducand o referire critica la adresa societatii naratorului : ,,Iar pe la noi, cine are bani mananca, iar cine nu, se uita si rabda''.

Formulele mediane : "si mai merge el cat mai merge ", "si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua", fac posibila trecerea de la o secventa narativa la alta, si mentin suspansul.

SUBIECTUL

"Povestea lui Harap - Alb" reprezinta un drum de initiere si cunoastere, urmarindu-se formarea unui tanar pentru a-si dobandi dreptul de a deveni conducator si pentu a-si forma o familie. Aceasta calatorie se desfasoara in trei etape: prima este purificarea si anticipeaza drumul de initiere. Este vorba de doi frati, Craiul si Verde Imparat, care aveau trei fii, respectiv trei fiice, dar pentru ca cei doi locuiau "La cate-o margine de pamant", rudele nu se cunoasteau.

Verde Imparat ii cere fratelui sau sa-i trimita un nepot ca sa-i ia locul Cel ales va fi mezinul ("Craisorul" )care spre deosebire de fratii sai, dovedeste resurse potentiale pentru ca este generos si o miluieste cu un banut pe batrana cersetoare ( Sf. Duminica este o figura mitologica legata de sensurile milosteniei crestine). Aceasta il invata pe Craisor cum sa obtina ,,darurile sacre"(armele si hainele tatalui sau), simboluri ale legaturii cu stramosii sai, si sa descopere calul nazdravan.