O scrisoare pierdută

Ion Luca Caragiale este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane, alaturi de Ion Creanga, Ioan Slavici si Mihai Eminescu. Comediile sale - "O scrisoare pierduta", "D-ale carnavalului", "O noapte furtunoasa" si "Conu Leonida fata cu reactiunea" - ilustreaza un spirit de observatie necrutator pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in orice epoca prin vicii, impostura, ridicol si prostie. El foloseste cu maiestrie satira si sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societatii romanesti si a contura personaje dominate de o tara (defect) morala reprezentativa pentru tipul si caracterul uman.

Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.

Sursa de inspiratie a autorului a fost chiar realitatea zilelor lui : noile alegeri impuse de guvernul liberal, odata cu revizuirea Constitutiei (1883). Privita dinspre partea ei negativa, cu o doza mare de ironie si sarcasm, realitatea trece in fictiune, punand in miscare personaje dominate de o singura trasatura de caracter, care par a fi doar marionete lipsite de valori ale existentei si chiar de interioritate. Ele reprezinta , in spiritul junimismului, concretizarea ironica a formelor fara fond ale societatii timpului sau si stau marturie pentru viziunea realista a scriitorului.

Comedia "O scrisoare pierduta" exprima vocatia de scriitor realist a lui Caragiale, nu numai prin spiritul de observatie acut si prin luciditatea cu care scruteaza lumea, ci si prin preocuparea pentru domeniul social. Obiectivitatea, veridicitatea realizata prin tehnica acumularii detaliilor, tipica acestui curent, plasarea actiunii in timp si spatiu, dar si caracterul de generalitate a situatiilor, sunt trasaturi esentiale ale capodopere a speciei. Personajele tipologice sunt supuse ridiculizarii, pentru ca rasul a fost intotdeauna considerat un mijloc de ameliorare a moravurilor, atitudine prin care scriitorul atinge dezideratul educativ al artei, fara a cadea in tezism si ramanand adeptul ,,artei pentru arta".

Genul dramatic reuneste operele scrise , de obicei, pentru a fi reprezentate pe scena, prin interpretarea actorilor, cu contributia decorului sugestiv, a luminilor ,a muzicii, realizandu-se astfel ,, spectacolul" care integreaza publicul mai mult decat oricare alt gen literar. Probabil din acest motiv considera Caragiale ca teatrul , ca arta de sine statatoare, este intr-un anume sens mai apropiat de oratorie si de arhitectura, decat de literatura. Dintre speciile principale ale genului- tragedia, comedia si drama- Caragiale s-a oprit asupra celor din urma, scriind patru comedii si o drama.

Comedia este specia genului dramatic, in proza sau in versuri, care satirizeaza intamplari, aspecte sociale, moravuri cu ajutorul personajelor ridicole, starnind rasul, cu scopul de a indrepta acele tare umane si sociale, asadar avand rol moralizator.

Ca modalitati de realizare, comedia apeleaza la variate mijloace: comicul de situatie, de caracter, de limbaj, de moravuri, de intentie, de nume.

"O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri politice, ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei - Catavencu si grupul de "intelectuali independenti" - si membrii partidului de guvernamant- Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii comice, cu scopul de a satiriza moravurile politice ale vremii.

In lumea lui Caragiale, indivizii traisc o existenta derizorie careia ii atrubuie proportii hiperbolizate si investesc enorm in evenimente marunte, carora le confera dimensiunile unui destin. Lipsiti de biografie, eroii se recomanda ridicol, prin raportarea unuia la celalalt. De ex cetateanul Turmentat, intr-o Imprejurare

oarecare se recomanda ca fiind cineva pe care il cunoaste ,,neica Zaharia".

Personajele nu se clasifica intr-o ierarhie valorica si nu poseda dorinta respectarii principiilor morale. Singura abilitate pe care o au este imitatia si ,, mimarea" unor comportamente, fie ca este vorba de dragoste, despre tradare, despre onoarea sau despre politica.. toate personajele au mania politicianismului, citesc gazatele si nu inteleg nimic, dobandesc dreptul de vot si nu au pe cine alege, pentru ca toti candidatii sunt niste canalii.

Programele politice nu au relevanta, iar legea electorala poate fi schimbata si nerespectata, datorita unui biletel de amor.

Semnificatia titlului: "O scrisoare pierduta" ilustreaza simetria clasica a piesei, sintetizand, totodata, intriga subiectului. Prima scrisoare de amor, trimisa de Tipatescu Zoei, este pierduta de aceasta, gasita de Cetateanul turmentat, care o "pierde" pentru ca i-o fura Catavencu, iar acesta o pierde - la randul Iui - si o gaseste din nou Cetateanul turmentat care o inapoiaza "andrisantei", inchizand astfel cercul. Cealalta "scrisorica de amor" este a unei doamne din inalta societate bucuresteana catre o "persoana insemnata... da becher" si gasita de Dandanache in buzunarul paltonului acestuia, care-i fusese musafir. De data aceasta "scrisorica" este pierduta definitiv de becherul bucurestean, care nu o mai primeste inapoi, pentru ca "mai trebuie s-aldata". in ambele situatii, scrisoarea de amor este totodata si o arma politica, deoarece, tocmai pentru ca este pierduta de persoane influente in viata politica si gasita de oameni politici dornici de a parveni, devine obiectul de santaj cel mai eficient si singura cale pentru a-si asigura victoria in alegeri.

Relatii temporale si spatiale: Specificul textului dramatic presupune concentrarea actiunii in spatiu si timp. Spatiul este reprezentat de capitala unui judet de munte din zilele noastre. Acest lucru il descoperim in didascaliile de la inceputul Actului I.

Timpul consta in durata a trei zile. Primele doua zile, premergatoare alegerilor acopera primele 3 acte, iar actul final plaseaza personajele chiar in ziua alegerilor. Aceasta delimitare a timpului o deducem din dialogul dintre Zoe si Tipatescu din deschiderea ultimului act. Se sugereaza ca de la scandalul iscat in sala primariei s-au scurs doua zile de chin pentru Zoe. Relatiile temporale sunt in cea mai mare parte cronologice, adica prezentate in ordinea derularii evenimentelor, iar in cateva situatii perspectiva temporala este discontinua, in care se remarca alternanta temporala a intamplarilor, prin flash-back.

Primele doua acte se desfasoara in decorul salonului din locuinta lui Tipatescu. Actul al III-lea infatiseaza sala cea mare a primariei, iar ultimul act are loc intr-un spatiu deschis, din gradina lui Trahanache.

Relatii de simetrie si de opozitie: Coerenta textului dramatic este asigurata de relatiile de simtrie si de opozitie, identificabile la mai multe niveluri ale textului.

La nivel compozitional se evidentiaza opozitia dintre incipit si final: scandalul care deschide comedia este corespondet complementar in pretrecerea care dizolva conflictele si disensiunile.

In constructia subiectului existenta celor doua scrisori cofnera simetria intrigii si sugereaza un tipar al imoralitatii si al coruptiei, atat in provicie, cat si in capitala, deci generalizat.

Personajele sunt dispuse simetric, in tabere care se confrunta in lupta electorala, nu pentru a impune un program politic, ci pentru a-si sluji propriului interes. Contracandidatii ( Catavencu si Agamitia) nu se diferentiaza semnificativ, pentru ca amandoi au discursuri goale, patriotarde, latratoare, demagogice si lacrimogene.

Pe de alta parte, onestul Cetatean Turmentat (alegatorul de rand) i se opune personului Dandanache, canalie politica desavarsita. Peisajul politic nu ofera altrenativa si conform unei simetrii perfecte, imoralitte este infranta de o alta imoralitate.

Subiectul si conflictele

Conflictul principal antreneaza doua tabere politice, aflate in disputa electorala: Nae C incearca sa obtina sustinerea electorala din partea adversarilor lui politici ( Zaharia T, Stefan T si Zoe T), folosindus-e de un biletel compromitatir pentru Zoe .Continutul biletului releva relatia extraconjugala a lui Zoe cu Stefan Tipatescu, prietenul sotului ei, Zaharia Trahanache.

Acest conflict se tensioneaza in mod gradat si datorita altor conflicte secundare. Astfel, Farfuridi si Branzovenescu vor trimite o depesa anonima la Bucuresti la conducerea superioara a partidului, in care ei ii acuza de tradare pe Trahanache si pe Tipatescu.

Un alt conflict secundar este reprezentat de Agamita D care devine candidatul surpriza in momentul de maxima tensiune al conflictului.

Conflictele secundare si cel principal acumuleaza treptat tensiunea subiectului printr-un procedeu compozitional numit de teoreticienii literari ,,tehnica bulgarelui de zapada".

Subiectul comediei este divizat in 4 acte. Comedia se deschide cu evocarea raidului nocturn facut