Mortua est

Mihai Eminescu, poet romantic, a scris "Mortua est!" in anul 1871. Poezia este un elogiu adus iubitei eului, trecuta in nefiinta.

Cadrul liric prezinta imaginea sumbra a cimitirului: "umezi morminte", "sunet de clopot", careia eul ii atribuie un caracter sacru: "orele sfinte". La Eminescu, moartea este privita ca trecerea de pe un taram pe altul, de pe "al lumii hotar" in lumea sfintilor: "Trecut-ai cand ceru-i campie senina". Imparatia cerurilor se prezinta ca insasi perfectiunea prin metaforele "rauri de lapte" si "flori de lumina"; pana si "norii cei negri" isi etaleaza grandiozitatea aparand ca "sombre palate" in care stapana este "luna regina".

In strofa a treia, se contureaza portretul iubitei moarte "o umbra de-argint stralucita", al carui "palid suflet" si-a inceput drumul ascensional spre "a norilor schele". Calatoria sufletului e insotita de elemente divine: "O raza te nalta, un cantec te duce". Eul liric remarca marea diferenta dintre trup si suflet. Sufletul este pregatit sa-si ia zborul, asemenea unui inger, "cu aripi ridicate", pe cand trupul zace in sicriu "cu bratele albe pe piept puse cruce". Eul marturiseste: "Vad sufletu-ti candid prin spatiu cum treci;/ Privesc apoi lutul ramas... alb si rece". In discursul liric se intrezareste o speranta deoarece eul remarca surasul "ramas inca viu" de pe buzele iubitei.

In a sasea strofa, iubitul pare ca se trezeste din visare, iar luciditatea lui ii provoaca o stare de disperare, de constentizare a pierderii frumoasei iubite. El isi pune intrebari existentiale referitoare la destin, insa sufletul sau "ranit de indoiala" nu-i poate oferi raspunsuri: "De ce-ai murit, inger cu fata cea pala?".

Discursul eului se continua cu o alta descriere a palatelor celeste: "arcuri de aur zidite din stele", "rauri de foc", "poduri de argint", "tarmuri de smirna", "flori care cant". Frumusetea si stralucirea aceste lumi cer "o sfanta regina". Atributele iubitei sunt in perfecta armonie cu splendoarea cerurilor: "par lung de raze", "ochi de lumina", "haina albastra stropita cu aur", "cununa de laur". "Fruntea pala" este atat un semn al trecerii in nefiinta, cat si un simbol al puritatii.