Moara cu noroc de Ioan Slavici

Opera Moara cu noroc este scrisa de Ioan Slavici, unul dintre scriitorii reprezentativi ai Epocii Marilor Clasici care se situeaza din punct de vedere cronologic in sec. al XIX-lea alaturi de Eminescu, Creanga si Caragiale care sunt numiti de George Calinescu "Coloane de sustinere ale literaturii romane"

Nuvela este specia genului epic in proza de dimensiuni medii care dezvolta un singur fir narativ si unde accentual cade pe particularizarea personajului principal complex caracterizat.

Titilul este o antifraza la text deorece infirma asteptarile cititorului.Este format din doua substantive : substantivul moara care semnifica locul unde se macina destinele personajelor si locul hanului care a fost intai o moara, si substantivul noroc care este folosit cu substrat ironic, norocul pentru autor este un bine nemeritat care atrage dupa sine mai tarziu o "dobanda inzecita". Titlul sugereaza si tema textului : degradarea valorilor umane sub impactul patimii pentru bani.

Nuvela ca orice text realist are structura circulara care este asigurata de vocea batranei care reprezinta in text un alter-ego al autorului. Ea este depozitarul mentalitatii collective, la inceput spune ca "omul sa fie multumit cu saracia sa caci, daca e vorba, nu bagatia, ci linistea colibei tale te face fericit" , aceste vorbe sunt in antiteza cu deciziile lui Ghita iar in final batrana spune "asta le-a fost data".Spusele batranei constituie rama textului si cheaia de interpretare.