Moara cu noroc

Prezent in epoca marilor clasici, alturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Slavici-primul scriitor de seam al Transilvaniei- este creatorul in proza romneasca a romanului si nuvelei realist-psihologice,inscriindu-se in rindul prozatorilor moderni, anticipandu-l pe Liviu Rebreanu.

Scriitorul este cunoscut in literatura romana mai intai ca nuvelist, nuvelele sale aducand o viziune realista asupra satului transilvnean.

Nuvela, "Moara cu noroc" a fost publicata in volumul "Novele din popor"-1881- apreciat de Eminescu pentru adancimea sufleteasca a lumii evocate de autor.

Tematica nuvelelor este variata: evocarea satului transilvanean cu mentalitatea si viata sociala specifica ("Gura satului", "Padureanca"); afirmarea rolului intelectualului in luminarea oamenilor ("Popa Tanda", "Budulea Taichi"); dezvaluirea procesului de dezumanizare a omului in goana dupa bani ("Comoara", "Moara cu noroc").

Opera epica de mare intindere , "o nuvela solida cu subiect de roman" cum o aprecia George Calinescu, "Moara cu noroc" este o capodopera a nuvelisticii romanesti, un moment de referienta in evolutia nuvelei romanesti. Prin ea, Slavici, asemenea lui I.L. Caragiale, este considerat creatorul nuvelei realist-psihologice.

Nuvela este specia epica in proza, cu actiune mai ampla decat a povestirii,conflict consistent si personaje puternic individualizate. Actiunea consta dintr-o intriga puternica cu un conflict sustinut, materializata intr-o compozitie riguroasa,coerenta dar concisa ,care focalizeaza, de regula, asupra unui personaj principal si are ca scop caracterizarea acestuia.

Nuvela psihologica se individualizeaza prin tipul de conflict,insistandu-se asupra celui interior,pe schimbarile caracteriale si comportamentale ale personajului, pe devenirea acestuia, dictata de un mediu nepropriu individului, descrisa in maniera tipic realista, "ca felie de viata", "dosar de existenta".

Este tratata parvenirea individului intr-o societate pentru care nu este pregatit, pe care doreste sa o inteleaga si sa I se integreze, acte in care esueaza, totodata dezumanizandu-se treptat.Analiza starilor constientizate ale personajului ne conduce spre cheia in care este indicat sa fie lecturata o astfel de nuvela.Frica, obsesia banului, alienarea, erosul, fiecare dintre acestea ar putea constitui tema operei, in functie de perspectiva lectorului.

Tema textului se poate stabili din mai multe perspective. Din perspectiva sociala, nuvela prezina incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social(din cizmar vrea sa devina hangiu); din perspectiva moralizatoare, prezinta conflictul interior trait de Ghita, care, dornic de prosperitate economica, isi pierde pe rand siguranta in sine si in familie. Epilogul prezinta implinirea destinului, sub semnul caruia este pusa actiune.

Titlul nuvelei este mai degraba ironic: locul ales, carciuma numita Moara cu noroc inseamna de fapt ,,moara cu ghinion" sau moara care aduce nenorocirea pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri etice grave: nelegiuiri si crima. Poate si cele cinci cruci care inconjoara vechea moara demostreaza ca spatiul este unul al violentei. Titlul e mai mult o metafora decit o realitate, caci in fond e vorba de o crisma, loc prin excelenta epic si inevitabil rau famat. Slavici combina intr-un soi de magie epica cele doua topos-uri sub umbrela metafizica a morii parasite, finalul tragic, cu injunghieri, ucideri si un foc purificator al locului blestemat fiind in genere previzbil. Fatumul morii parasite nu intirzie sa-si exercite forta malefica asupra omului pe cit de inhibat de frica pe atit de imboldit de avaritie. Norocul e iute trecator, ca apa, iar banul e inselator si pierzator de suflete.

Actiunea nuvelei se desfasoara intr-un spatiu real, transilvanean, aproximativ in zona comunei Siria, fapt indicat de secventele descriptive de la inceputul capitolului al doilea: ,,de la Ineu, drumul de tara o ia printre paduri si peste tarini...". Ca o noutate in proza romaneasca, scriitorul propune ca spatiul al desfasurarii epice campia deluroasa, un fel de stepa lipsita de sentimente, spatiu necunoscut, propice acumularii de averi, asemanatoare Vestului Salbatic. Timpul desfasurarii actiunii este a doua jumatate a secolului XIX-lea, moment al aparitiei si dezvoltarii relatiilor capitaliste, iar din perspectiva momentului concret, actiunea se desfasoara pe parcursul unui an intre doua repede temporale cu valoare religioasa, de la Sfantul Gheorghe pana la Paste.

Subiectul este construit clasic,organizat pe momentele subiectului ,insa evitand liniaritatea, actiunea dezvoltandu-se pe mai multe planuri in maniera romanesca,in prim-plan fiind plasat un personaj a carui evolutie va fi urmarita pe parcursul operei. Interesant de urmarit este jocul de alternanta a conflictelor interior si exterior, acestea potentandu-se reciproc.

Nuvela este realista, de factura clasica, avand o structura viguroasa, unde fiecare episod aduce elemente esentiale si absolut necesare pentru firul epic. Ca relatii temporale, intamplarile din cele 17 capitole se afla in ordinea cronologica a desfasurarii actiunii si sunt integrate de cuvintele rostite de batrana la inceputul si Ia finalul operei: "- Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit" si "- Se vede c-au lasat ferestrele deschise [...] Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat" Conflictul social si psihologic se desfasoara intre aceste doua norme etice, reliefand un destin tragic previzibil aflat in chiar profunzimile sufletului omenesc.

Actiunea nuvelei se defineste printr-o constructie epica riguroasa, un singur plan narativ, care se refera la dezumanizarea lui Ghita din cauza lacomiei pentru bani, o intriga bine evidentiata bazata pe valorile morale si setea nestapanita de imbogatire, in cadrul careia se manifesta un conflict interior(psihologic) si unul exterior(social).

Perspectiva narativa este reprezentata de naratorul omniscient si de naratiunea la persoana a III-a a unor fapte verosimile, la care participa personaje putine, dar construite solid, cu puternice trasaturi de caracter motivate de firea si structura morala a fiecaruia dintre ele. Modalitatea narativa se remarca, deci, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente.

Focalizarea externa predomina pe parcursul operei,deoarece Slavici imprumuta ipostazei naratoare registrele stilistice ale personajelor, de aici rezulta impresia de veridicitate dar si de stil neprelucrat ,neartistic.

Alaturi de aceasta apare si tehnica punctului de vedere sau a focalizarii interne, deoarece povestitorul omniscient imprumuta din autoritatea sa batranei, aceasta devenind vocea colectivitatii (a sfatului batranilor, care in lumea rurala are autoritate deplina);de aici rezulta dimensiunea moralizatoare