Poezia "Leoaica tanara, iubirea" face parte din volumul "O viziune a sentimentelor" din 1964, in care Nichita Stanescu, prin cuvantul poetic esential, vizualizeaza iubirea ca sentiment, ca stare extaticaa eului poetic.
Este considerata o capodopera a liricii erotice romanesti, individualizandu-se prin transparenta imaginilor si proiectia cosmica, prin originalitatea metaforelor si simetria compozitiei.
Tema o constituie consecintele pe care iubirea, navalind ca un animal de prada in spatiul sensibilitatii poetice, le are asupra raportului eului poetic cu lumea exterioara si cu sinele totodata.
Poezia "Leoaica tanara, iubirea" este o confesiune lirica a lui Nichita Stanescu, o arta poetica erotica, in care eul liric este puternic marcat de intensitatea si forta celui mai uman sentiment, iubirea.
Titlul este exprimat printr-o metafora in care transparenta imaginii sugereaza extazul poetic la aparitia neasteptata a iubirii, vazute sub forma unui animal de prada agresiv, "leoaica tanara" explicitata chiar de poet prin apozitia" iubirea".
STRUCTURA SEMNIFICATII LIMBAJ POETIC
Poezia este structurata chiar de catre Nichita Stanescu in 3 secvente lirice corespunzatoare celor trei strofe.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.