harap alb-basmul

Ion Creanga (1837- 1889) este unul dintre clasicii literaturii romane alaturi de : Mihai Eminescu, I. Slavici si I.L.Caragiale. Recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, Ion Creanga a intrat in istoria literaturii romane, in principal, datorita operei autobiografice Amintiri din copilarie.

Temele valorificate:copilaria, viata satului, traditional, conditia umana.Creatiile se caracterizeaza prin intentiile moralizatoare(care il apropie de clasicism) si perspectiva anecdotica.

Basmul "Povestea lui Harap-Alb" se incadreaza in genul epic, iar ca specie literara este un basm cult, deoarece are un autor, Ion Creanga. A aparut in revista "Convorbiri literare", 1877.

"Povestea lui Harap-Alb" este o opera epica in proza de dimensiuni medii, , cu larga raspandire, in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare, aflate in lupta cu forte nefaste ale naturii sau ale societatii, pe care le biruiesc in cele din urma Asadar, "Povestea lui Harap-Alb" este incadraa in categoria basmelor. Intalnim si elemente comune cu cele ale basmului popular: prezenta formulelor, tema calatoriei, motivul mezinului, cifrele simbolice, lupta dintre bine si rau, elemente supranaturale (puterea furnicilor si a albinelor), motivul apei vii si al celor trei smicele, finalul fericit.

Caracterul de basm cult se argumenteaza nu numai prin faptul ca opera are un autor cunoscut sau pentru ca este transmisa pe cale scrisa, ci mai ales la nivel structural, stilistic si nu in ultimul rand la nivelul personajelor. Basmul se incadreaza in categoria fabulosului, nu in cea a fantasticului, pentru ca nu presupune nicio reactie specifica de teama sau de ezitare a personajului, implicit a cititorului in fata evenimentelor supranaturale cu care se confrunta.

Titlul neobisnuit evidentiaza dubla personalitate a protagonistului, prezentata printr-o identiate reala de tanar print si una aparenta de sluga a spanului. Totodata, contrastul cromatic dintre negru reprezentata prin ,,harap" si alb armonizeaza defectele si calitatile umane (primele fiind necesare pentru a le verifica pe ultimele).

Tema basmului este lupta binelui impotriva raului. Din acasta lupta, binele iese mereu invingator. Tema configureaza in text o serie de motive:

a) motivul probelor- care nu este specific nu numai basmului popular, ci si basmului cult,spanul supunandu-l pe Harap-Alb la incercari primejdioase,cu speranta ca va scapa de el: sa-i aduca "salati din gradina ursului"; capul si pielea unui cerb fabulos, batute in nestemate; sa o aduca pe fata imparatului Ros, ca sa se insoare cu ea.Ajutat de Sfanta Duminica,de prieteni si povatuit permanent de calul sau,Harap-Alb reuseste sa in toate probele.

b) motivul razbunarii malefice- dat in vileag,Spanul il omoara pe Harap-Alb

c) motivul calatoriei- aceasta calatorie are ca scop maturizarea lui Harap-Alb, este un drum de initiere.

d)motivul neascultarii- Harap-Alb primeste sfat de la tatal sau,sa se fereasca de omul-span si de si de cel rosu.Cand Harap-Alb intampina dificultati in drumul sau, il accepta pe span ca insotitor ignorand sfatul primit.

Actiunea se desfasoara linear; succesiunea secventelor narative/ a episoadelor este redata prin inlantuire. Relatata la peroana a III-a este realizata din perspectiva unui narator omniscinet, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii. Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea. Naratiunea este dramatizata prin dialog, are ritm rapid, realizat prin reducerea digresiunilor si a descrierilor, iar individualizarea actiunilor si a personajelor se realizeaza prin amanunte (limbaj, gesturi, detalii de portret fizic). Dialogul are o dubla functie, ca in teatru: sustine evolutia actiunii si caracterizarea personajelor. Prezenta dialogului sustine realizarea scenica a secventelor narative, ,,spectatori" ai maturizarii feciorului de crai fiind atat celelalte personaje, cat si cititorii.

Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatialitatea conventiei: ,,Amu cica era odata intr-o tara ,,.

In basm, sunt prezente cliseele compozitionale/ formule tipice.. ,,Povestea lui Harap-Alb" contine formule initiale, mediane si finale, care preiau o parte din rolurile celor din basmele culte, dar nu mai au aceasi expresivitate si culoare, consecinta directa a faptului ca basmul e transmis pe cale scrisa, nu orala. Naratiunea lui Creanga incepe cu "Amu, cica era odata..": Ea proiecteaza actiunea intr-un timp mitic, nedeterminat (prin adverbul "odata"), anunta conventia fictiunii (prin adverbul "cica", ce preia rolul comparatiei "ca niciodata").

Formulele mediane, ,,Si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua", ,,si mai merge el cat mai merge", ,,Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este", realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin suspansul/ curiozitatea cititorului.

Simetric, formula finala are rolul de a realize iesirea din lumea fictiunii, dar Creanga o face nu prin formule rimate preum "am incalecat pe-o capsuna si va spusei o mare si gogonata minciuna", ci prin surprinderea unei realitati sociale, ce anunta astfel iesirea din universul fictiunii: nunta mezinului cu fata Imparatului Ros este prilej de ospat si bucurie, "Iara la noi cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda".

Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale/ momentele subiectului care respecta modelul structural al basmului: o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), o parte pregatitoare, un eveniment care deregleaza echilibrul initial (intriga), trecerea probelor (desfasurarea actiunii), actiunea reparatorie(punctul culminant) refacerea echilibrului si rasplata eroului (deznodamantul).