Supranumit ,,Ceahlaul Prozei Romanesti", Mihail Sadoveanu a fost un scriitor deosebit de prolific, lasand posteritatii o opera monumentala care se intinde pe o jumatzate de secol. Contemporan cu trei generatii de scriitori (antebelica, interbelica si postbelica) este autor a peste o suta de titluri. In perioada interbelica daruieste mai multe capodopere, devenind creatorul romanului istoric in literatura romana. Anul 1928 marcheaza maturizarea artistica a autorului, prin aparitia ciclului de povestiri Hanu Ancutei. Este echivalentul romanesc al celor "1001 de nopti" arabe , apropierea aceasta fiind dictata de tipul povestilor, istorii felurite adunate din toate mediile sociale, insa unite sub numitorul comun al exceptionalului si sub cel al timpului de mult trecut( aproape mitic, legendar) in care s-au petrecut.
Locul Sheherazadei este luat de diversi naratori, majoritatea si protagonisti ai intamplarilor descrise,sau cel putin martori, colportori, care, intr-un grai moldovenesc de o savoare deosebita recreaza lumea din tineretile lor aventuroase .
Opera ,,Fantana dintre plopi" face parte din volumul de povestiri ,,Hanul Ancutei", fiind cea de-a patra povestire.
Povestirea este o specie a genului epic in proza de scurta intindere, cu o actiune simpla, lineara, cu personaje putine in care se prezinta o intamplare din viata unui personaj. Aceasta este caracterizata de naratiune subiectiva, in care nu se focalizeaza asupra personajului, ca in nuvela,ci asupra atmosferei,intamplarilor care au, de regula,caracter neobisnuit si sunt prezentate cronologic, urmarind un singur fir epic. Naratorul este necreditabil datorita implicarii nemijlocite in diferite grade -protagonist, martor sau colportor- in actiunile relatate.
Tema surprinsa in aceasta povestire este cea a iubirii, o iubire tragica , nascuta intre o tiganca tanar, pe nume Marga si capitanul de mazili, Neculai Isac. Aceasta iubire este surprinsa in mai multe ipostaze. Una dintre ele ar fi dragostea la prima vedere. Urmeaza intalnirile pe ascuns, iubirea cu obstacole, imposibila si cea tragica. Intre cei doi existau impedimente precum diferenta de rang social, de etnie si religie, ce faceau acea iubire imposibila.
Titlul operei, format din doua civinte semnificative, ,,Fantana", in care apa sugereaza viata, iubire (eros), dar si moartea (tanatos) si plopul, considerat arborele singuratatii, copac blestemat, de crengile caruia s-a spanzurat Iuda, desemneaza locul de intalnire al celor doi: ,,Fantana dintre plopi". Numarul plopilor din jurul famtanii - patru, sugereaza tot moartea,prezenta locului sugerand predestinarea pentru un loc tragic, tainic, singuratic.
Sadoveanu foloseste procedeul compozitional al povestii in poveste sau al povestirii in rama. Prezenta structurii de povestire in rama atrage multiplicarea vocilor narative. Mai intai, apare un narator fara nume, ca voce a scriitorului integrat grupului de la han si recunoscut de ceilalti ca apartinand acestei comunitati speciale. Prezenta sa este marcata in text prin persoana I a verbelor si a pronumelor care sustin subiectivitatea relatarii. Totodata, perspectiva lui narativa se bazeaza pe o omniscienta limitata, prin deschiderea careia el evoca timpurile departate, legandu-le de timpul naratiunii sale. Pe parcurs, acest narator devine ascultator, iar la final reia rolul de a unifica cele 9 istorisiri. Rand pe rand, se integreaza in spatiul povestirii cele 9 voci narative apartinand unor naratori foarte diversi in privinta conditiei sociale. Toti naratorii au in comun harul istorisirii si capacitatea de a selecta din trecut fapte extraordinare, pilduitoare.
Rama este reprezentata prin discursul naratorului care ofera informatii despre hanul unde poposeau drumetii, despre identitatea acestora. Povestirea propriu-zisa schimba perspectiva narativa: ea se incadreaza in rama. In ,,Fantana dintre plopi" naratorul este capitanul N. Isac.
Incipitul naratiunii traseaza reperele spatio-temporale: ,,intr-o toamna aurie am auzit multe povesti la hanul Ancutei"; timpul, marcat aici printr-o prima sintagma ,,intr-o toamna aurie", este unul nedeterminat, stravechi.
Spatiul e intruchipat, in imaginea hanului, avand semnificatia unui loc privilegiat in care, odata intrati, oamenii patrund miraculos intr-o alta dimensiune a lumii. Hanul este topos specific sadovenian alaturi de moara, crasma,
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
