George Coșbuc - Nunta Zamfirei

Cosbuc a proiectat o epopee pe motive folclorice, din care a realizat Nunta Zamfirei si Moartea lui Fulger.

Nunta Zamfirei a aparut in Tribuna din Sibiu in 1889. Intr-un cadru de basm poetul reda ceremonialul unei nunti taranesti din zona Nasaudului. Criticul literar Petre Poanta considera Nunta Zamfirei o feerie nuptiala.

Cateva strofe la inceput au un caracter narativ cu rolul evident de a ne introduce in spectacol. Astfel este prezentat Sageata-imparat si fata acestuia:

Si-avea o fata, - fata lui -

Icoana-ntr-un altar s-o pui

La inchinat.

Este firesc ca fata sa fie petita des. Poemul se umple de miscare din momentul raspandirii vestii despre nunta cara va avea loc. Procedeul esential este hiperbolizarea:

Nuntasi din nouazeci de tari

S-au rascolit

Venit-au roiuri de-mparati

Personajele, Zamfira, fiica lui Sageata-imparat, Viorel - un print frumos si tinerel, imparatii si regii, piticul Barba-cot, apartin lumii basmului popular. Batranul Grui, Tintes, Bardes apartin vechilor balade populare romanesti.

Sosit era batranul Grui

Cu Sandra si Rusandra lui,

Si Tintes, cel cu trainic rost,

Cu Lia lui sosit a fost,

Si Bardes cel cu adapost

Prin munti salhui.

Toate personajele sunt imbracate in matasuri si pietre pretioase, se comporta ca niste autentici tarani. Poetul obtine efecte deosebite prin aliteratie in redarea cavalcadei sosirii tinerilor.

Si-n creasta coifului inalt

Prin vulturi vantul viu vuia,

Vrun print mai tanar cand trecea

C-un brat in sold si pe prasea

Cu celalalt.

Alaiul mirelui este alcatuit dupa specificul nuntii taranesti:

Radvan cu mire, cu nanasi,

Cu socri mari si cu nuntasi

Si nouazeci de feciorasi

Veneau calari.