Volumul de povestiri intitulat sugestiv "Poarta neagra" din 1930 ilustreaza tragica, experienta de viata a lui Tudor Arghezi care petrece o scurta perioada de detentie in inchisoarea de la Vacaresti, in perioada 1918-1919, din motive politice. Volumul de poezii Flori de mucegai , aparut in 1931 reediteaza aceeasi experienta de viata in varianta lirica, in care lumea interlopa a hotilor, delincventilor este privita cu intelegere si omenie de poet. Titlurile poeziilor care compun acest volum sunt deosebit de sugestive ("Galere", "Ion Ion", "Tinca", "Uciga-I toaca", "Fatalaul", "Mortii" etc.) pentru lumea aceasta periferica, fata de care Arghezi are compasiune, considerand ca "Pretutindeni si in toate este poezie, ca si cum omul si-ar purta capul cuprins intr-o aureola de icoana. Toate lucrurile naturii si ale omului si toate vietatile poarta tandara lor de aureola, pe dinafara sau pe dinauntru".
Poezia " Flori de mucegai " se afla in deschiderea volumului omonim si constituie arta poetica a lui Arghezi, conceptia lui despre efortul artistului si implicatiile acestuia in actul creatiei, constituind asadar - poezia programatica a acestui volum, asa cum " Testament " este arta poetica din volumul " Cuvinte potrivite ".
Le-am scris cu unghia pe tencuiala
Pe un parete de firida goala,
Pe intuneric, in singuratate.
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat imprejurul
Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan.
Sunt stihuri fara an.
Stihuri de groapa,
De sete de apa
Si de foame de scrum.
Stihurile de acum.
Cand mi s-a tocit unghia ingereasca
Am lasat-o sa creasca
Si nu a mai crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.