Enigma Otiliei

Previzualizare comentariu:

Extras din comentariu:

George Calinescu se incadreaza in seria personalitatilor romanesti de tip enciclopedic, spirit polivalent, critic si istoric literar, romancier, poet, dramaturg, isi desfasoara activitatea la sfarsitul perioadei interbelice si inceputul perioadei contemporane. Scrie volume de versuri (,,Poezii","Lauda lucrurilor"), romane (,,Cartea nuntii","Enigma Otiliei","Bietul Ioanide"), lucrari de critica si istorie literara (,,Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent").

O trasatura importanta a prozei calinesciene este adoptarea metodei balzaciene (tehnica narativa de fixare a caracterelor in timp si spatiu, descrierea minutioasa a cadrului, a arhitecturii cladirilor, a vestimentatiei personajelor, lipsa de idealizare, motivul mostenirii, al paternitatii).

Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, cu un numar mare de personaje, antrenate in conflicte puternice.

Enigma Otiliei este un roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. De asemenea, este un roman social si citadin.

In intentia autorului, cartea trebuia sa se numeasca Parintii Otiliei, ceea ce reflecta ideea balzaciana a paternitatii; pentru ca fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia, ca niste parinti. Autorul schimba titlul si deplaseaza accentul de la nucleul epic al romanului, la imprevizibilul eroinei si la tehnica moderna a reflectarii poliedrice prin care este realizat personajul Otilia.

Expozitiunea este realizata in metoda realist-balzaciana: situarea exacta in timp si spatiu, veridicitatea sustinuta prin detaliile topografice, descrierea strazii in maniera realista, finetea observatiei si notarea detaliului semnificativ.

Caracteristicile strazii si ale casei lui mos Costache sunt surprinse din perspectiva personajului Felix, care cauta o anumita casa. Familiarizarea cu mediul prin procedeul restrangerii treptate a cadrului, de la strada, la casa, la interioare, la fizionomia si la gesturile locatarilor (tehnica focalizarii), este o modalitate de patrundere a psihologiei personajelor din acest spatiu, prin reconstituirea atmosferei. Pentru Balzac, o casa este un document sociologic si moral. Strada si casa lui mos Costache sugereaza, prin detaliile surprinse, contrastul dintre pretentia de confort si bun gust a unor locatari bogati si realitate: inculti (aspectul de kitsch , amestecul de stiluri arhitectonice incompatibile), zgarciti (case mici, cu ornamente din materiale ieftine), snobi (imitarea arhitecturii clasice), delasatori (urme vizibile ale umezelii, impresia de paragina). Arhitectura sugereaza imaginea unei lumi in declin, care a avut candva energia necesara pentru a dobandi avere, dar nu si fondul cultural.

Naratorul ii atribuie lui Felix observarea obiectiva a personajelor prezente in odaia in care este introdus. Sunt realizate portrete fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare si fizionomice care sugereaza trasaturi de caracter, si este prezentata in mod direct starea civila, statutul in familie, elemente de biografie.

Intriga se dezvolta pe doua planuri narative principale care se intrepatrund: istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si destinul tanarului Felix Sima. Primul plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui mos Costache, un rentier avar, care o creste in casa lui pe Otilia Marculescu, fiica sa vitrega, cu intentia de a o infia. Sora batranului, Aglae Tulea, se opune adoptiei pentru ca vede in Otilia o concurenta la mostenire. Din familia Tulea mai fac parte: sotul - Simion Tulea - si cei trei copii - Olimpia, Aurica si Titi. In aceasta familie patrunde Stanica Ratiu pentru a obtine avere (zestrea Olimpiei). El va fura banii batranului, provocandu-i moartea.

Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele sau (mos Costache) si traieste o iubire adolescentina pentru Otilia.

Planurile secundare completeaza imaginea societatii citadine. Romanul are si aspectul de fresca sociala, deoarece sunt supuse observatiei si criticii aspecte ale familiei burgheze (relatia dintre parinti si copii, relatia dintre soti, casatoria, orfanul).

Istoria mostenirii include doua conflicte succesorale: primul este iscat in jurul averii lui mos Costache (adversitatea manifestata de Aglae impotriva orfanei Otilia), al doilea destrama familia Tulea. Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului Pascalopol pentru mana Otiliei. Caracterul de fresca e dublat de caracterul de bildungsroman: imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea/maturizarea unui tanar care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie.

Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal (intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909) si spatial (descrierea strazii Antim, a arhitecturii casei lui mos Costache, a interioarelor), prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul si traseaza principalele planuri epice.

Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos Costache, de catre intrusul din familia Giurgiuveanu, in diferite momente ale existentei sale (adolescenta si aproximativ 10 ani mai tarziu: dupa razboi).

Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a (nonfocalizata). Viziunea dindarat presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate, dar in Enigma Otiliei conditia impersonalitatii este incalcata prin comentariul unui savant, asa cum observa criticul literar Nicolae Manolescu.

Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire (respectarea cronologiei faptelor), completata prin insertia unor micronaratiuni in structura romanului. Unele secvente narative se realizeaza scenic (capitolele I si al XVIII-lea), prin dispunerea personajelor, prin spontaneitatea dialogului, notarea gesturilor, a vestimentatiei etc. (precum in indicatiile scenice).

Descrierea ocupa un loc important in proza realista; atat descrieri ale spatiilor (strada, arhitectura, decorul interior), cat si ale vestimentatiei. Prin notarea detaliului semnificativ, descrierea devine mijloc de caracterizare indirecta a personajelor. Intalnim si descrieri de tip romantic - descrierea Baraganului, care reprezinta o proiectie a realitatii in fantastic.

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Diacritice:
Da
Nota:
9/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
3 pagini
Imagini extrase:
3 imagini
Nr cuvinte:
2 272 cuvinte
Nr caractere:
11 795 caractere
Marime:
16.50 KB (arhivat)
Nivel studiu:
Liceu
Tip document:
Comentariu
Materie:
Limba si literatura romana
Data publicare:
30.03.2018
Structură de fișiere:
  • Enigma Otiliei.doc
Predat:
la liceu
Profil:
Umanist
Specializare:
Filologie

Ai gasit ceva în neregulă cu acest document?

Te-ar putea interesa și:
Romanele lui George Calinescu dovedesc talentul epic al autorului.Ca si in cazul lui Lucian Blaga...
GEORGE CALINESCU , personalitate plurivalenta, de formatie enciclopedica este tipul scriitorului...
Incadrarea in epoca Publicat in 1938, Enigma Otiliei este un roman interbelic de referinta pentru...
Aproape toate scrierile mari pornesc de la un amanunt real semnalat, autobiografic, sau...
1. Portretul scriitorului G. Calinescu este unul dintre marii nostri critici literari care a...
Sus!